Da, titlul sună identic cu cele de pe Vice România, spațiul în care fiecare hipster glorifică fiecare trend în rândul tinerilor confuzi despre sexualitatea lor și părul la subraț (spre deosebire de Vice-ul original, care are articole și reportaje despre subiecte mult mai serioase).
Acum, înainte de a citi și a înțelege fix invers, trebuie să înțelegi că nu am nimic cu persoanele LGBT și nici cu țiganii, am ceva doar cu persoanele care au ceva cu mine sau cu alții, și care ne fac țara de râs (oricum țara asta se face de râs și fără ei). Dacă te duci la meniul din dreapta vei găsi acolo o căsuță la care scrie “Caută pe blog”. Dacă vei scrie acolo “gay”, “LGBT”, “tigani”, “manele” vei înțelege care este poziția mea, înainte sa vii cu comentarii imbecile. Par example, articolele
Bucharest PRIDE din ultimii ani. Părerea mea umilă
Ziua Internațională împotriva Homofobiei, Transfobiei și Bifobiei
Educația sexuală, marea problemă a țării
Casatoriile gay, Biserica, familia traditionala si alte probleme existentiale ale Romaniei in 2018
Acum că ai la dispoziție aceste articole, te rog, nu fii prost/proastă să mă acuzi de rasism sau homofobie..
Bun! Așadar, am fost la un party de manele într-un club gay. De ce? De curiozitate. La invitația unei prietene, am zis că merge să văd ce și cum e pe acolo. Și iată cum a fost…
Localul, destul de ok, oarecum spațios, destule mese și locuri unde poți sta jos, foarte curat, bar mare însă meniul era sărac la capitolul băuturi, toată lumea era foarte ok, nimeni nu se dă la tine, fiecare e pe filmul lui.
Muzica a fost cu totul altfel decât aș fi crezut. Manelele din club (cu excepția câtorva) era foarte diferita de ceea ce știam (apropo de asta, vezi și articolul Ce stim sau credem ca stim despre manele?) Găseai multe influențe din alte genuri muzicale, versurile (atât cât am putut să înțeleg) erau mai ok decât cele pe care le știm (deși, au pus cretinătatea maxima a lui Dani Mocanu, aia cu “Am bani de mă enervează”, dar au pus și clasica “Așa sunt zilele mele” care mi-a plăcut și încă îmi place).
Nu pot spune că a fost nevoie să beau ca să dansez, deși aveam destul alcool la bord. Era o muzica dansantă. N-am stat să analizez versurile, mi-ar fi stricat cheful așa că m-am lăsat purtat de val. Pot spune însă că dansul a fost la caterincă, mai mult pentru distracție, nu că aș fi simțit muzica. Eu personal nu simt acea muzică. Nu pot asculta manele și să încep, în mod natural, să mă țin cu mâna de inimă și să zic în sinea mea cât de perversă e lumea, sau ce bagaboantă o fi Viorica. Nu pot. Unii pot, și asta este viața lor.
Apoi, am început să mă simt aiurea. Mă gândeam, nu neapărat la mine, că am dansat într-o noapte pe manele, ci la faptul că hipsterimea despre care scriam mai sus îmbrățișează asta. Mai în glumă, mai în serios, când am plecat din club îi spuneam prietenei cu care am fost că “uite nivelul de degradare la care a ajuns lumea.” Totuși, am avut manele la festivalul Untold? Am avut! Am avut manele la TIFF (asta am aflat prin Vice, care par să fie chiar fascinați de manele, și să ne spună că suntem rasiști dacă nu ne plac manelele, fix cum îmi spunea și prietena mea – click pentru articol)
Sunt de acord să fim toleranți, dar nu să promovăm kitsch-ul. Și, din păcate, cam asta se face. Se promovează kitsch-ul, că e la modă. Femei “feministe” cu mai mult păr la subraț decât are taică-meu, bărbați păroși îmbrăcați în fuste care ne cântă pe scenă, manele, Babardeală cu bucluc, chestii d-astea.
Ca să citez dintr-un clasic
Este cool sa fii pro lgbtq, pro vaccinare, pro vegan, pro trotinete, pro arta abstracta, pro eco friendly, pro par la subrat, pro pseudo-feminism, pro tunsori acasa la o prietena “hair stylist”, pro ochelari de vedere chiar daca nu ai probleme cu vederea, pro imbracaminte ciudata, pro…st.
Inainte iti luai o flegma pentru astea.
Pruncu – https://pruncu.ro/2022/01/20/pro-sti/
Dar vai, Pruncu! Ești un extremist! Ești d-ăla cu AUR și cu Putin! Ești antivaccinist, Putinist etc. Ba mai nou, sunt și rasist! După ce m-am confesat astăzi în fața prietenei cu care am fost la party, cum că mă simt aiurea după acea petrecere, că este “ca sentimentul ăla când ai făcut sex cu cineva nașpa când erai beat, și când te trezești îți dai seama de situație“, îmi spune că sunt rasist, că noi nu suportăm manelele din cauza sutelor de ani de rasism. Cu toate că i-am explicat că nu am nimic cu țiganii, că am și am avut prieteni țigani și chiar iubită țigancă, refuza să înțeleagă că repulsia mea este datorată exclusiv kitsch-ului provenit din versuri și muzica respectivă. Dar explicațiile sunt futile. Când o idee pătrunde în mintea cuiva, nu se mai ține cont de particularități, de excepții. Nu. Îmi spune că nu are legătură cu calitatea actului muzical, ci cu rasismul, și mă întreabă dacă ascult doar muzică barocă. Va să zica, în logica prietenei mele care mă acuză de rasism și apoi se supără și mi-o taie că nu mai are chef să vorbim, doar cei care ascultă doar muzică barocă își pot permite să nu le placă manelele, iar faptul că nu îți plac manelele înseamnă că ești rasist. Un fel de, “dacă nu îți place hip hop-ul ești rasist” sau “dacă nu îți place muzica Yiddish înseamnă că ești antisemit”. Ce?! MUIE LOGICA! Apoi îmi trântește singurul argument pe care l-am putut lua în considerare (deși n-am mai putut să continui discuția pentru că a decis să-i pună punct), cum că există studii ale unui domn pe nume Adi Șchiop care ne arată că dacă nu îți plac manelele, ești rasist.
Deși n-am mai apucat să-i scriu ceva, am căutat mai apoi informații despre acest Adi Șchiop. Ce să-mi apară în primele rezultate? Bineînțeles, Vice România. Primul rezultat pe Google la căutarea “adi schiop manele” a fost aici https://antropedia.com/sfertulacademic/adrian-schiop/. Aflăm că este doctoratul dânsului despre manele, despre pregătirea sa academică. Pregătire serioasă, dar pe partea de muncă aflăm că a lucrat ca “profesor, jurnalist, ong-ist.” E ok, și prietena cu care am fost la petrecerea de manele este tot profesoară. Jurnalist unde? Scrie mai departe acolo că a scris un articol “despre similaritățile frapante dintre hip-hop și manele“, dar care a fost refuzat de Dilema, în schimb a fost acceptat de Adevărul literar și artistic. Însă puțin mai departe ne spune cum printr-un material publicat pe Vice (că doar nu era vreo revistă academică) a reușit să-l agațe pe “un celebru impresar de manele”. Apoi, lovitura de grație a fost să aflu că a organizat împreună cu un clăpar o petrecere de manele la TNB (Teatrul Național București). Făcând o mică paranteză, cumva mi-a venit în minte și cartea “Dresor de lei și de fraieri”, și am început să mă gândesc că interesul pentru lumea interlopă și pentru manele a crescut semnificativ în ultimii ani. Adrian Majuru pe care l-am menționat într-unul dintre articolele prezentate mai sus, a început să facă asta chiar mai devreme. Într-un fel, este un lucru bun, aflăm despre o lume ascunsă pentru unii (dar foarte cunoscută de alții) și într-un fel, poate fi și un lucru rău dacă astfel de cercetări vor ajunge cumva să ducă la glorificarea acestor personaje care nu degeaba sunt contestate.
În fine, revenind la Adi, abordarea lui este clar bună, a unui cercetător de teren, nu soarece de bibliotecă. Însă, că tot am vorbit despre îngrijorarea mea de glorificare a manelelor și despre Vice, chiar exista un articol pe Vice care glorifică manelele, și în care Adi este prezentat ca intelectual. Articolul este acesta https://www.vice.com/ro/article/ywg47k/intelectuali-din-romania-mi-au-explicat-de-ce-iubesc-manelele.
Ne sunt prezentați, așadar, șase intelectuali pe care autoarea i-a selectat, după cum ea însăși mărturisește, că ar fi știut că ascultă manele sau că îi bănuia că sunt cel puțin deschiși față de fenomen. Și ni-i prezintă:
- “Ana-Maria Caia este scriitor, publicitar și om de media.” – deci, pentru cei de la Vice, ea este definiția intelectualului.
Dar aflăm la o căutare pe Google (că doar n-o găsim la Academia Română!) că scrie pe Republica lui CTP, unde este prezentată astfel
“Ana-Maria Caia este producător de televiziune, proprietarul companiei de producţie INDIE STUDIO. A inventat, produs şi scris emisiuni ca Bazar, cu Răzvan Marc (TVR 2), Marfă, cu Dragoş Bucur (Realitatea TV), Săptămâna de vreme (Realitatea TV), Frăţia vinului (TVR 2), Salutare Naţiune, cu Andrei Gheorghe (Prime TV, Republica Moldova), Cool Publika (Publika, Republica Moldova). A realizat filme documentare şi produse video pentru internet. Va lansa în curând o serie de branded entertainment cu tematică culinară, exclusiv pentru web. A făcut şi consultanţă politică şi de marketing. Scrie pe blogul ei – DEPOZIT. Publică articole în The Industry, Esquire, Reader’s Digest.“
Într-adevăr, definiția intelectualului!
- Florin Dumitrescu, fost textier și ideolog al formației Sarmalele Reci
Din nou, este o exagerare să-l numești intelectual pe un textier și fost scriitor la B-24-FUN. Că a scris versuri care au avut succes la public este minunat, dar personal nu știu de nicio contribuție academică excepțională a dânsului.
- Costi Rogozanu, jurnalist și eseist, scrie în VoxPublica și este coordonator la CriticAtac.
Despre acesta am aflat următoarele: “Costi Rogozanu (n. 1977) lucrează în presă de 21 de ani. Este critic literar și eseist. A publicat ”Agresiuni, digresiuni” (Polirom, 2006), ”Carte de muncă” și ”Epoca de mijloc” (Editura Tact, 2013, 2019) și fost coautor al unor antologii precum ”Epoca Traian Băsescu” (Tact, 2014) sau ”Iluzia anticomunismului” (Cartier, 2008). Din 2021 este și profesor de limba română în Ciorăști, județul Vrancea.“
Este scriitor, critic literar, eseist, jurnalist și profesor. Intelectual? Probabil. Nu am citit nimic scris de el. Să nu vorbesc cu păcat! 🙂
- Adrian Schiop, posesorul unui doctorat pe această temă și scriitor, autorul romanului Soldații
Deja prezentat mai sus.
- Ferencz E Judit este jurnalist, traducător și primul intelectual de la care am auzit că ascultă manele.
În afară de faptul că a tradus (sau a coordonat?) o carte n-am aflat nimic despre această doamnă.
- Last but not least, Sergiu V. Vasile, care-i jurnalist și creează pamflete la Times New Roman, desenează pentru VICE și se inspiră din manele pe Utopia Balcanică.
Ăsta sigur este intelectual!
Bun. Acum că am prezentat echipa de elită a apologeților, să vedem ce spune fătuca în articolul ei de pe Vice.
Mai întâi, îi pune pe fiecare să definească un intelectual, și descrierile lor mi se par foarte potrivite. Chiar înainte să mă apuc de acest articol, scriam următorul comentariu pe Facebook, în contextul unei postări despre războiul din Ucraina:
“Datoria intelectualului este nu doar să aibă o cantitate mare de informație, dar să știe și ce să facă cu ea. Să o analizeze la rece. În ziua de azi, avem oameni cu multă carte și puțină logică. Înțeleg că un război aduce emoții puternice, este normal, însă dacă vrei cu adevărat să înțelegi un eveniment, trebuie să-l analizezi la rece, din toate punctele de vedere, din toate sursele, și ucrainene, și rusești, și americane, și românești și tot tot tot.
Avem nevoie de intelectuali adevărați. EU am nevoie de intelectuali adevărați, la care să mă pot uita fascinat și de la care să pot învăța ceva. Care să vină cu argumente și dovezi imbatabile. AM NEVOIE de așa ceva.“
Da. Am nevoie disperată și tot caut intelectuali. Noroc că am dat de acest articol de pe Vice, unde intelectualii ne recomandă ce manele să ascultăm.
În fine, ca să n-o mai lungesc, un lucru este clar. Este un nou trend. Lumea spune că se promovează prostia la televizor și pe internet cu Youtube-ul, TikTok-ul și toate cele, că se promovează prostia prin manele, dar vin apologeții de pe Vice să ne explice cum stă de fapt treaba cu prostia, cine e intelectual de fapt și cum ar trebui să dansăm pe manele în cluburi LGBT.
Repet. Nu am nimic cu țiganii, nici cu LGBT. Dar cu manelele nu mă pot împăca. Dacă la vârsta de 7-8 ani dansam pe manele în discotecile din Costinești, o făceam pentru că eram un copil într-un mediu prost. Astăzi însă, nu am nicio scuză. Pur și simplu, îmi provoacă scârbă.
