Vorbeam zilele trecute cu un prieten si zicea ca “pentru un tip semi-inteligent am niste perceptii destul de seci, desi am un potential enorm”. Inainte sa mi-o ia razna ego-ul, am stat si m-am gandit si i-am cerut sa dezvolte ideea.
Se referea la faptul ca zic multe si fac putine. Ce pm sa zic, are dreptate, recunosc si aici in mod public. Lenea e puternica, motivatia aproape de zero.
Am multe de trait, de invatat, desi pentru varsta mea sunt ok. Acum, fiecare cu defectele lui. In cazul meu, lenea e pe primul loc. Insa nu pot spune ca sunt semi-inteligent, cel putin asa-mi zice ego-ul meu. In fata unui intelectual da, sunt mic de tot, sunt semi-inteligent, dar fata de majoritate sunt inteligent. Numai ca nu vreau sa ma compar cu majoritatea, vreau sa ma compar cu ceva mai bun si am pretentia sa fiu mai bun.
Faptul ca sunt mai pesimist si asa nu stiu cat tine de maturitate si inteligenta ca pana la urma, fiecare vede lumea in felul lui, iar asta tine de maturitate numai pana la un anumit punct, apoi e doar o diferenta de interpretare a propriilor observatii si experiente. Pana la urma, au fost minti geniale care erau deprimate si minti geniale care nu erau.
Dar cu toate astea, nu ma ajuta cu mare lucru faptul ca stiu una alta, daca nu pun in aplicare. Si asta-i problema mea. Imi propun multe, uneori chiar ma apuc de ele, dar nu le duc pana la capat. Sunt multi in situatia asta. Si exista multi factori care contribuie la atitudinea asta. In primul rand cred ca-i frica de esec, frica de a pierde o oarecare stare de confort, apoi lenea si lipsa de motivatie si lista poate continua.
Mentorul meu era la fel, un baiat foarte inteligent.. si a facut aceleasi greseli ca mine si mai mult. In unele privinte, am invatat si am incercat sa evit greselile pe care le-a facut el si pe care incepusem sa le fac si eu la un moment dat… insa unele tot le-am urmat. Si intr-un fel e normal, pentru ca am vrut sa vad pe pielea mea cum sta treaba. Unui prost ii poti spune ca “nu e bine” si poate te va crede pe cuvant. Dar unui indivd pe care il duce mintea, nu e nevoie doar de un avertisment. El vrea sa cerceteze, sa experimenteze, sa se convinga singur.
Treaba asta cu lenea si confortul e periculoasa. Ca pici in starea aia si dup-aia cu greu mai iesi din ea, nu-ti mai vine sa faci nimic, gasesti tot felul de scuze. Eu stiu tot ce am de facut ca sa-mi revin si sa ma perfectionez. Am totul planuit, calculat, fiecare detaliu si pas. Dar nu pot sa le fac din mai multe motive si lipsa de bani e cam principala. Sa fac niste cursuri de formare profesionala e nevoie de bani, sa iau carnetul de soferi alti bani, sa ma inscriu la o sala de fitness alti bani.. si tot asa. De unde atatia bani ? Pai cica, sa ma angajez.. dar aici intervine o alta problema.
Stramb din nas. Tot din cauza unui ego prea mare. Nu vreau sa-mi misc curu pentru mai putin de 800-900 lei ca stiu ca n-o sa-mi ajunga si ca eu merit mai mult pentru ca sunt mai inteligent decat restul. Si asa fac in toate situatiile care cer efort. Stau si caut tot felul de scuze. Nu ma apuc de slabit, ca degeaba tin cura de slabire daca nu ma inscriu si la sala sau invers… si n-am bani sa le fac pe amandoua, asa ca decat s-o fac pe jumate mai bine n-o mai fac deloc. Nu fac cursuri de formare profesionala daca nu sunt nush cum si nu stiu cum. Stau si analizez si nu aplic nimic.
Te regasesti?
Si culmea ! N-o dau in bara doar la chestiile normale, ba chiar si la lucrurile care ma pasioneaza. Aveam un website de nisa care din punct de vedere al continutului, era cel mai bun din tara. Ce am facut ? M-am pisat pe el, ca nu a ajuns unde am vrut eu cat de repede am vrut eu cum am vrut eu. Si mai e faza ca daca apare o problema si ma enervez, imi pierd orice motivatie si imi bag pula-n tot ce am muncit (asta deja e dovada de prostie, nu de inteligenta).
Nu o frec non stop dar nici nu ma implic 100%. Si o alta problema e ca imi aleg prost prioritatile. Chiar daca fac in fiecare zi cate ceva si rezolv din ce am de facut, parca nu rezolv nimic. La modu, rezolv una si mai apar inca trei in plus si tot asa… sau ma axez pe chestii care ma pasioneaza dar care nu-mi aduc nimic clar de genul bani sau cine stie.
In concluzie: Mai putine vorbe, mai multe fapte. Actiune nu idei. Motivatie nu scuze.
Sa traiasca Samirica 🙂
Discussion