Emotiile si sentimentele, privite dintr-o alta perspectiva

Recent am discutat cu cineva despre emotii, pornind de la premisa ca oamenii sunt sau ar trebui sa fie “creati” din emotie si sa traiasca prin emotie. Persoana care a deschis discutia spunea ca emotiile sunt o sursa de energie a vietii fara de care am fi doar corpuri goale, cu expresii sterse si pierdute pe fata, insa intrebarea ei era “cum pot exista oameni care nu au abilitatea de a simti emotii intense, pure” dand vina pe un nivel scazut de EQ (emotional quotient, diferit de IQ, intellectual quotient, se refera la abilitatea oamenilor de a avea emotii si nivelul emotiilor lor).

Am mai abordat si eu aceeasi tema pe blog, insa intr-un mod filosofic si strict subiectiv, insa de data asta vreau sa prezint si o alta perspectiva, stiintifica, psihologica.

In primul rand, stiinta ne informeaza ca emotiile sunt reactii induse chimic la nivelul creierului. Iar la fel ca orice reactie chimica produsa in creier, ea poate degenera, se poate schimba, poate avea valente patologice. Cel mai bun exemplu in acest caz este psihopatia (ca termen patologic, nu tipul prezentat de Hollywood). Pe scurt, psihopatia este o conditie psihica care este reprezentata in primul rand de lipsa emotiilor (empatie, mila, dragoste, etc.). La fel cum exista persoane care nu pot simti durere fizica, tot din cauza unor boli genetice (desi psihopatia nu a fost declarata ca fiind o boala genetica, este inca in discutii si cercetari subiectul cauzelor psihopatiei) exista si persoane care nu au capacitatea de a avea sentimente.

Multi dintre noi dam vina pe IQ-ul persoanelor, crezand ca cei cu un IQ scazut (prostii, da) sunt incapabili de a avea sentimente si emotii profunde. In cazul psihopatiei, nu este deloc cazul, deoarece o alta trasatura de baza a acestei tulburari psihice este nivelul inalt al IQ-ului. Cu alte cuvinte, ei sunt persoane dezvoltate la nivel intelectual, insa nu la nivel emotional.

Ar fi foarte multe de spus despre psihopatie si legatura sa cu emotiile, insa va recomand sa cititi doua carti legate de acest subiect, anume “Psihopatul de alaturi” de Martha Stout aparuta la editura Trei in 2013 si “Testul psihopatului” de Jon Ronson, editura Art 2016. Exista bineinteles multe alte carti si studii in limba Engleza.

Acum, o alta perspectiva prin care putem privi emotiile este tot din punct de vedere patologic. Exista de mai multi ani ideea ca sentimentele, in special iubirea, au o natura patologica. S-au facut foarte multe studii in acest caz si multi psihologi si psihiatri sustin ca iubirea este o emotie cu inclinatie spre patologic.

Un astfel de studiu a fost facut si prezentat de Sam Vaknin in cartea sa “Malignant Self-Love: Narcissism Revisited” in care discuta mai multe tipuri de emotii si comportamente cu inclinatie patologica, de la psihopatia la narcisism si pana la iubirea patologica.

Un fragment din cartea sa il putem citi aici. Bazandu-se pe studii clinice, Vaknin ne prezinta iubirea ca fiind in unele privinte, asemanatoare unei patologii severe. Din punct de vedere biochimic, iubirea imita abuzul de substante. Aceasta teorie se bazeaza pe declaratia lui John Marsden PhD de la British National Addiction Center, care a declarat ca “iubirea creeaza dependenta la fel ca si cocaina si speed (metamfetamina)

Andreas Bartels si Semir Zeki de la University College in London au aratat cu ajutorul imagisticii prin rezonanta magnetica nucleara (RMN) ca aceleasi zone ale creierului sunt active si cand esti indragostit si cand esti sub influenta unor droguri. Ca sa nu traduc intregul articol, va recomand sa-l cititi aici.

Se cunoaste de multi ani ca dragostea este indusa chimic iar studiile continua sa aprobe si partea patologica a acesteia. In concluzie, persoanele care au emotii puternice, persoanele care au emotii usoare sau persoanele care nu au deloc emotii depind de functionalitatea creierului si de schimbarile chimice din acesta. Asadar, excluzand teoriile general acceptate si cvasicunoscute despre iubire ale filosofilor, ale sociologilor sau al altor tipuri, putem privi acest subiect si din punct stiintific, pentru a intelege intr-un mod mai “palpabil” conditia umana de a avea emotii.

 

 

 

 

Leave a Reply