De ceva timp, incerc sa ajut o prietena sa inteleaga niste lucruri despre familie. Nu voi da nume, spun doar cateva detalii care pot fi de folos si altora, fie in aceeasi situatie fie pur si simplu ca informatie generala.
Pe scurt. Prietena mea s-a casatorit cu un imbecil, au facut un copil si a trebuit sa divorteze, lucru care dupa parerea mea, a fost mult mai util decat daca ar fi stat cu el, si veti intelege si de ce. Insa timpul a trecut, ea este privita uneori cu ochi rai, sau cel putin asa sustine, iar ea a ajuns sa invidieze familiile. Exista o frustrare de ambele parti. In cazul ei, fiind mama singura, trece prin multe greutati pe care o familie nu le are, in schimb o familie trece prin multe greutati pe care o familie monoparentala nu le are. De fapt, fiecare crede ca iarba-i mai verde in gradina celuilalt. Si am incercat sa-i explic ca nu-i asa. Am incercat sa-i explic de multe ori. Prin Martie, dupa ce a avut o disputa cu prietenele si prietenii cu familii, mi-a cerut sfatul, si i l-am dat.
Pe scurt, imi explica cum ca o prietena de-a ei se plange ca ii e greu de 10 zile in izolare, ca prietenul ei sta acasa toata ziua dar tot ea sta si se ingrijeste de copil toata ziua. Si alta prietena de-a ei se plangea cat de greu e ca si barba-su i-o paseaza pe fie-sa. Si a rabufnit, s-a certat cu ei. Asa ca mi-a cerut sfatul, si i l-am oferit.
Am inceput in primul rand sa-i aduc aminte ca am mai avut aceasta discutie si ca i-am explicat si mai demult ca desi sunt parinti care stau impreuna, si ei au probleme pe care un parinte singur nu le are, iar un parinte singur are probleme pe care o familie nu le are. Cand sunt doi parinti, cam toti isi paseaza datoriile unul altuia, mai ales cand vine vorba de copil. Fiecare il pune pe celalalt sa aiba grija de copil. Apoi, sunt si certuri multe legate de gestionarea banilor in casa, despre timpul alocat copilului si multe altele. I-am spus si ca multi care sunt impreuna, raman impreuna de dragul copilului si pentru ca este un ajutor financiar atunci cand sunt doi, dar foarte multi ar vrea sa se desparta. Mai ales cand problemele devin sufocante in cuplu (cuplu devenit familie) si este foarte mult stres intre ei. Foarte des, barbatii incep sa bea, sa nu mai dea pe acasa, sa sparga multi bani, sa insele. Da, chiar nu este un mit. Asta se intampla cand barbatul este foarte stresat, cand acasa nu mai gaseste liniste. Si femeile incep de asemenea sa sparga multi bani, sa insele, etc. Si totul devine haotic. Faptul ca sunt doi parinti nu inseamna ca se descurca mai usor (desi asa ar fi normal).
Pe de alta parte, cand este un singur parinte, acesta nu are problemele celorlalti, cu certuri legate de “cine are azi grija de copil” sau “nu mai avem bani” sau “pe ce ai spart banii” sau jigniri, certuri etc. In schimb, in cazul unui parinte este greu psihic pentru a face fata acestei stigmate de “familie monoparentala”, este greu sa cresti copilul cu un singur salariu, este greu sa nu ai pe cineva care sa te ajute, este greu sa nu ai pe cineva sa te iubeasca etc. A fi parinte, fie singur fie cu partenerul de viata, nu este niciodata simplu. Ma uit la multi care, desi sunt doi parinti, tot le este foarte greu. Desi, au bani, desi ii ajuta si bunicii si x si y, tot le este greu.
I-am spus de asemenea ca la serbarea de 8 Martie, cei de la scoala nepoatei mele au vrut sa faca o surpriza (proasta) mamelor, si i-au rugat pe cei din familie sa scrie cate ceva despre mama copilului, iar mama fara sa stie, cand ajunge la serbare, va primi ce au scris cei din familie si le va citi. Si i-am trimis ce am scris eu despre sor-mea:
“Eu sunt X, mi se mai spune si Băi (vorba preluata de nepoata mea de cand era mica) si sunt fericitul unchi al domnisoarei Y si fratele doamnei Z, despre care urmeaza sa spun cateva cuvinte. O vad pe sora mea ca pe o femeie puternica, care stie ce vrea si se lupta pentru asta, iar cand vine vorba de Y este in stare sa faca orice, exact ca o mama adevarata, ca o leoaica care isi apara puiul, il hraneste si il invata pe parcurs ce creste, cum sa se descurce singur. Si ii reuseste! Sa fii mama este inca ceva foarte prost inteles de catre comunitate, femei si in special barbati, si pe buna dreptate. Numai fiind mama stii exact ce inseamna, stii toate bucuriile si toate greutatile, cunosti cel mai bine copilul si ai o legatura speciala cu el/ea. Unii considera ca a fi mama este mai usor decat pare, mai ales daca ai anumite privilegii, dar oricat de mult ar incerca sa te ajute lumea sau situatia financiara sau orice altceva, sunt lucruri pe care numai mama le poate face, iar acestea nu sunt deloc usoare. Ma bucur foarte mult ca Z este o astfel de mama, care face tot posibilul pentru a-i asigura lui Y tot ce este necesar: Dragoste, rabdare, bucurie, sfaturi, lectii importante de viata si multe altele. Si incearca intotdeauna sa le imbunatateasca pe toate, iar rezultatele se vad uimitor la Y, care de fiecare data ne uimeste cu maturitatea, inteligenta si bunul simt, lucruri esentiale in viata pe care le-a invatat de la Z. Vointa si puterea de caracter ale Z, care uneori pot fi interpretate gresit ca fiind dure, sunt de fapt niste lucruri foarte importante care ajuta la mentinerea unui echilibru in viata sa, in viata lui Y si in viata familiei. Iar Y invata la randul ei sa aiba vointa si putere de caracter, care mai tarziu sunt sigur ca vor rezulta intr-o femeie puternica si demna de respectul tuturor. Sunt foarte multe lucruri care pot fi mentionate, insa as dori sa ma opresc la acestea, pe care le consider esentiale, iar faptul ca Z a reusit atat de mult este nu numai ceva ce respect si admir la ea, dar ceva care ma bucura foarte mult. “Mama este numele lui Dumnezeu pe buzele si inimile tuturor copiilor” – Brandon Lee, The Crow (1994)”
Legat de discutia lor, de fapt de cearta ei cu prietenele ei, i-am spus ca ea le spunea ca ei au un ajutor, cineva alaturi, soti care ii ajuta, cu care impart sarcinile, care se ajuta cu copiii, cu care sa vorbeasca, sa se sfatuiasca etc. In teorie si ideal si normal, asa ar fi…. Insa nu este! In cele mai multe cazuri, chiar nu este asa din pacate. Desi se au unul pe celalalt si sunt impreuna, lucrurile nu stau cum ar trebui, si i-am explicat mai sus si de ce. Apoi, din discutiile ei cu ceilalti, am luat o afirmatie de-a ei in care spunea “Daca vreti sa mai dormiti un pic dimineata lasati copilul cu sotul si va intoarceti pe partea cealalta” si am intrebat-o pe ce se bazeaza cand spune asta. Pentru ca sor-mea si alte prietene de-ale mele, nu fac asa ceva. E fix invers. Tot ele se trezesc rupte de somn, pregatesc de mancare si pentru copil si pentru barbatul care sta si sforaie, trezesc copilul, ii dau sa manance, etc. si se ocupa de el pana la culcare, inclusiv stau cu el sa-l culce, sa-i citeasca etc. Tot ele stau sa-l trateze cand e bolnav etc. Barbatul, daca mai face ceva prin casa si ajuta cu ceva, de obicei ajuta cu un gatit, cu mersul la cumparaturi etc. E normal sa fie asa? NU! Dar din pacate asa este.
I-am atras apoi atentia ca a inceput sa discute din nou cu ei despre situatia ei, ceea ce arata o frustrare interioara, o invidie mare pe familii. Apoi, i-am atras atentia la un mesaj in care spunea ca “dupa toti anii astia nu ma intreaba nimeni de sanatate sau daca am nevoie de un ajutor… moral mai ales.” M-a deranjat, in primul rand ca eu tot timpul ii trimiteam mesaje sa vad daca este bine, sa o ascult, sa o sfatuiesc, sa incerc sa o calmez etc. Si i-am spus ca nici ea nu mi-a trimis niciun mesaj sa ma intrebe cum mai sunt, desi eram varza. Dar m-am obisnuit oarecum. Nu mi-a dat nimeni mesaj, nu doar ea. Si nici nu am mai dat mesaj altora sa le vorbesc despre problemele mele, sa ma descarc….. pentru ca se pare ca daca nu bag eu in seama pe nimeni, nimeni nu ma cauta, nu ma intreaba de sanatate etc. Din contra, eu ii caut pe ceilalti, ii intreb cum mai sunt, daca au nevoie de ceva, incerc sa ii ajut cu ce pot, chiar daca ei nu fac asta pentru mine din proprie initiativa. Nu ma astept sa vina vreunul sa-mi dea mesaj sa ma intrebe cu adevarat ce mai fac si cum ma mai simt, daca am nevoie de ceva etc. Nu ma astept nici sa ma ajute. In schimb, eu continui sa fac asta, atat cat imi permite timpul, pentru ca si eu mi-am ocupat timpul cu alte lucruri, desi nu am copil, nu am job, nu inseamna ca stau cu pula-n sus si ma uit pe Youtube. Incerc sa fac lucruri utile, practice etc. Cu toate astea, am stat mult sa o ascult, sa o sfatuiesc… Nu i-au placut sfaturile, nu le-a urmat, asa ca am considerat ca nu are rost sa mai incerc sa o ajut si mi-am vazut de ale mele. Dar mi-a cerut sfatul, si i l-am dat, ca de obicei, direct si sincer, ca ii place sau nu. Este doar opinia mea, ceruta de ea. Nu este nimic personal fata de ea, dar i-am explicat ca tocmai atitudinea ei m-a indepartat.
Revenind la discutia cu prietenele si prietenii ei… I-am mai facut cateva observatii, un fel de analiza de text, i-am spus ca inteleg de ce a rabufnit in discutia cu ei. Dar din acea rabufnire, din mesajul ei catre ceilalti, asta a iesit. “Nu mai vreau aceleasi energii negative, imi fac rau si nu ma ajuta absolut deloc”. Nimanui nu ii fac bine aceste energii, desi suntem toti incojurati de ele. Intr-adevar, traim niste vreme foarte negre cu totii, si nu ma refer doar la starea recenta, de cand s-a declansat nebunia cu virusul, ci este o problema de mult timp, pe care oamenii incearca sa o evite dar nu pot. Ne sugruma si nu stim cum sa fugim de ele. Toti suntem satuli de asa ceva si incercam sa ne ferim, si nu prea putem din pacate. Traim vremuri nebune rau de tot. Dupa alta analiza de text, i-am mai facut cateva observatii, spunandu-i sa nu se mai bazeze pe oamenii de rahat care o tin pe a lor si aduc in discutie aceleasi subiecte care o deranjeaza, si sa isi aduca aminte ca mai sunt oameni cu care poate discuta si altceva. I-am spus sa incerce sa abordeze subiecte mai vesele pentru ca, la fel cum spunea si am fost si eu de acord, negativitatea din jurul nostru ne sugruma. Chiar daca incercam sa postam ceva pozitiv despre un lucru negativ, tot la lucrul negativ se duce mintea. Uite aici un exemplu: Nu te gandi la o vaca alba. Ti-am spus “nu te gandi la o vaca alba”, dar de obicei prima chestie pe care creierul tau o face este sa se gandeasca fix la acea vaca alba.
Le-a mai spus in mesaj “Voiam sa zic ca ar trebui sa apreciati ceea ce aveti si sa va bucurati fara sa va mai plangeti. Nu aveti idee cate situatii de parenting complicat am descoperit printre monoparentali, la unii e mai bine, la altii mai rau, ar trebui sa fiti multumite ca ai vostri copii sunt crescuti ok.” Si i-am spus ca acelasi lucru i-ar putea spune si ei, sa aprecieze ceea ce are si sa se bucure fara sa se mai planga. La fel ar putea sa-i spuna cate situatii de parenting complicat exista in familii, si ar fi surprinsa cate situatii sunt si cat de nasoale pot ajunge! Daca ea le cere sa se uite la familiile monoparentale, i-am sugerat sa se uite si ea mai atent la familiile “normale” sa vada cat de “normale” sunt de fapt. Nu ce scriu si posteaza oamenii pe Facebook, pentru ca pe Facebook toti vor sa apara ok, fericiti, etc. Dar in spate, exista multe, multe probleme. Cand spui “nu mai fi trist pentru ca unii o duc mai rau” este ca si cum ai spune “nu mai fii fericit pentru ca unii o duc mai bine”. Practic, sfatul pe care il dadea, ar trebui sa-l urmeze si ea. La fel cum si eu ar trebui sa urmez multe sfaturi pe care le dau dar nu le urmez. I-am dat-o exemplu si pe fosta mea, care s-a mutat cu altul crezand ca va fi mai bine, si nu este. Chiar si cu ajutorul lui. Si nici sora ei nu este mai bine. Si nici sora mea nu este mai bine. Si mai am multi oameni care sunt sufocati de probleme, chit ca sunt singuri sau nu.
Cand suntem in stari nasoale, in depresii, etc. nu ne dam seama de multe lucruri, vedem altfel. Asta-i parsivitatea depresiei, ca nici macar nu ne lasa sa observam obiectiv. Si nici macar nu ne dam seama de lucrurile pe care le spunem sau le facem, sau lucrurile care ni se spun. De aceea i-am scris acest mesaj atat de direct, ca un dus cu apa rece. Uneori este nevoie. Si nu am facut-o din rautate, din contra, tot in calitate de prieten, incercand sa o “zdruncin” un pic, sa isi revina, sa vada ca lumea nu are ceva cu ea, ca noi incercam (cel putin eu, ceilalti nu stiu ce plm au facut, dar eu stiu ce am facut si ce am incercat sa fac) sa o ajutam dar ne refuza ajutorul. Datoria unui prieten este de a te ajuta, iar uneori o palma este mai utila decat un sarut, mai bun este un “un dus rece”. Mai ales dupa ce ai incercat sa ajuti usor, frumos, cu calm, etc. si nu a functionat, incerci si metoda asta. Cu alte cuvinte, nu este un atac… din contra, este un ajutor, dar spus in alt mod, care sper sa functioneze. Si am facut asta cu riscul de a se supara pe mine, de a ma intelege gresit, de a ma scoate de la friends, de a o pierde ca prietena. Dar mai bine o pierd ca prietena incercand sa o ajut, decat sa o am ca prietena si sa nu o ajut cu adevarat, evitand sa spun verde in fata. Prietenii adevarati iti spun lucrurile in fata.
In final i-am spus ca este greu oricum ar fi, single mom sau nu, tot e greu. Ca multe au soti imbecili care sunt cam degeaba, deci tot un fel de single moms sunt si ele. Daca sotii mai sunt si agresivi sau pur si simplu idioti incat creeaza mai multe probleme, ce sa mai zic… nu este usor pentru nicio mama. Si am sfatuit-o sa incerce sa se inteleaga unele pe altele, pentru ca fiecare are problemele ei, mai mari, mai mici, nu putem judeca problemele altuia comparandu-le cu ale noastre, nici nu trebuie sa facem asta, pentru ca gresim din start. Trebuie pur si simplu sa ajutam cu ce stim si cunoastem. Ea are o experienta cu care le-ar putea ajuta pe celelalte in loc sa le critice, iar ele la fel, sa o ajute in loc sa critice. Sa se ajute intre ele, daca barbatii sunt prea idioti (si chiar sunt!). Asta-i un indemn pe care-l dau tuturor de fapt. Sa ne ajutam intre noi, sa ajutam pe altii. Daca nu ajutam pe altii, sa nu ne asteptam sa fim ajutati. Iar daca ajutam, la fel, sa nu asteptam sa fim ajutati. Mai ales in vremurile astea ar trebui sa ne ajutam reciproc, pentru ca n-o sa ne ajute guvernele cu nimic, fie ca suntem mame sau soldati sau medici. Se pisa pe noi indiferent cine suntem. Vremurile acestea, in special cu izolarea, sunt un test extrem de greu dar si important, din care invatam multe, chiar daca doare.
https://www.youtube.com/watch?v=pj1pLIDayvo