In ziua de azi omul are de infruntat provocari tot timpul. Este o continua lupta pentru dominatie si numai cei puternici supravietuiesc. Noi ca si fiinte umane avem tot felul de slabiciuni, dar in comparatie cu alte fiinte pe acest Pamant, suntem mai inteligenti. Inteligenta este ceea ce il face pe om mai puternic si evident, mai periculos decat oricare alt animal. Este natura noastra de a domina pe acest Pamant.. dar, este adevarat ca trebuie sa ne dominam chiar intre noi ? Oare, nu poate fi pace ?
Acum cativa ani ti-as fi raspuns clar ca nu. Daca ar fi pace nu ar exista reguli adevarate, toata lumea ar fi considerata egala si nimeni nu s-ar fi deranjat sa ia ceea ce merita cu adevarat. Intr-adevar, este natura omului sa fie lacom, pentru ca omul nu este perfect. Dar cred ca la fel ca in orice situatie din viata, trebuie sa invatam sa pastram un echilibru, in primul rand in interiorul nostru, deoarece fara echilibru ne putem pierde identitatea si odata pierduta si noi ne pierdem odata cu ea intr-un abis intunecat.
Avem viata in mainile noastre si fie ca traim sau murim, noi alegem daca dominam sau ne supunem. Ne alegem destinele si ne luptam sa ne atingem scopurile in viata si sa devenim stapanii propriei vieti. Unii, impinsi parca de o pofta intunecata de a diseca tot ce le iese in cale, prefera sa domine alte fiinte, fie ele umane sau animale, de frica unei posibile infrangeri. Altii prefera sa imbratiseze lumea asa cum este si sa o accepte asa cum este, fiind deschisi oricarei intamplari ce le poate iesi in cale.
In secolul 21 ne uitam in jur si ne uimim de competitia pe toate planurile care nu de putine ori devine conflict. Ne folosim toata ‘artileria’ sa luptam si sa castigam teren. Mintim, furam, ucidem… pentru binele nostru. Singurii care conteaza suntem noi insine. Si de ce nu ? Nu esti TU un special ?
Intr-un razboi al manipularii si al dominatiei omul infrunta capcane si atacuri din toate partile si este nevoit sa doarma cu ochii deschisi tot timpul. Fie ca este vorba de un razboi fizic, un razboi mental sau un razboi spiritual, cu totii avem abilitatile pe care le putem folosi in ajutorul nostru. Unii au muschiul, altii au mintea iar altii spiritul. Toate acestea combinate creeaza arma perfecta. Intr-adevar este razboi pe toate planurile. Dar luptele importante ale individului sunt cele ascunse de ochii altora..
Luptele pe care le ducem toata viata sunt cele cu noi insine. Suntem cu totii controlati de diferiti factori pe care, aparent, ar trebui sa ii eliminam. Astfel de factori pot fi interni (emotii, intentii etc.) sau externi (intreruperi, influente). Factorii de care voi vorbi acum sunt cei de natura interna pentru ca fara ei nu am putea sa ii controlam pe ceilalti factori.
O explozie a filozofiei extreme a luat nastere in ultimii ani care a influentat atat de puternic omul de astazi incat l-a transformat intr-o fiara gata sa ucida tot ce ii iese in cale, un lup singuratic care din cand in cand sta in prada la turma de oi, pregetand atent, dar nu de foame ci din propriul amuzament.
Setea de putere in acest caz fiind opulenta, asemanatoare animalelor de prada. Si la fel ca in cazul animalului ce se lupta pentru hrana, intotdeauna cel puternic si inteligent castiga prada si il lasa pe celalalt cu un stomac gol. Natura ne invata ca viata nu este si nu va fi niciodata un loc utopic, un loc exclusiv al dreptatii, pentru ca dreptatea este pana la urma, o conceptie umana. Natura nu recunoaste dreptatea ca fiind reala, in natura trebuie sa inveti cum sa castigi si cum sa pierzi. Fara a pierde nu vei invata niciodata ce inseamna sa castigi, iar asta inseamna sa intampini pericole. Inevitabil, vor fi vremuri in care vei fi nevoit sa iei decizii grele, vor fi vremuri in care vei cadea la pamant si va trebui sa te ridici singur. Vor fi sacrificii de facut. Va fi rau de facut care probabil nu este in caracterul tau, dar total necesar realitatii.
Pentru toate acestea filosofia extrema a gasit raspunsul pe care l-a proliferat cu promisiunea unei mari intelepciuni, dar o intelepciune ce este atinsa numai prin munca si sacrificiu.
Scriitori si filosofi precum Nietzsche, Machiavelli, Ragnar Redbeard, Sun Tzu, Christopher Hyatt, Robert Greene, David Myatt si multi altii, opere precum “Asa Grait-a Zarathustra”, “Principele”, “Might Is Right”, “Arta Razboiului”, “Biblia Psihopatului”, “Cele 48 Legi Ale Puterii” etc au avut un impact puternic asupra omului de astazi. Toate promoveaza personalitatea unui individ imoral, a trasaturii Machiavelliene, a spiritului Satanic, intreaga Triada Intunecata a personalitatilor. S-au creeat pentru a ajuta omul sa traiasca “bine”. Ba mai mult, se spune ca sunt legile individului din secolul 21. Oamenii de success de care auzim, oamenii pe care multi ii admira, oamenii care par a avea pur si simplu putere asupra vietilor lor, au folosit mai mult sau mai putin aceste legi si filozofii.
Ma intreb insa, ce poate fi in sufletul lor dupa atata lupta ? Oare nu cumva sufera mai mult incercand sa razbata in viata asta atat de intoxicata de o rautate dusa la paroxism ?
Factorii interni de care vorbeam s-ar spune ca sunt parte a slabiciunilor pe care le avem. Sunt ceea ce ne fac sa fim mai puternici sau mai slabi, in functie de cum ii folosim si cand. Incepand cu emotiile, incep prin a spune ceea ce nu este nici un mister: Cu totii le avem. Sunt parti din noi si la fel cum avem picioare si maini de care ne folosim, la fel avem si emotiile. Avem membre drepte si stangi, avem emotii “bune” si “rele”.
In functie de fiecare emotie, le folosim la timpul potrivit pentru motivul potrivit sau acea mica greseala, in ziua de azi, poate cauza daune serioase. Spre exemplu: Iubirea este o emotie frumoasa cand este impartasita. Dar cand este impartasita din motive gresite, cu persoana gresita, devine inamicul nostru suprem. Ne distruge. Este o emotie care te poate ridica la cer sau te poate ingropa in pamant. Este un sentiment puternic si probabil tocmai din lipsa lui incercam sa-l atingem atat de mult.
Unele religii vorbesc de iubirea neconditionata, dar iubirea adevarata este aceea sincera si castigata, care vine cu un motiv. Un astfel de sentiment este cel mai pur si uneori, chiar cel mai dur si trebuie tratat cu maxima seriozitate. Fie ca este vorba de iubirea pentru o persoana, pentru sine, pentru familie, pentru zei, pentru VIATA. Este un sentiment de o importanta majora, care nu trebuie ocolit pentru ca ceea ce ne ofera iubirea nu este nimic mai mult decat legatura suprema de lume si de Divin. Ca sa-l citez pe Jung, “cand iubirea domina, nu exista nevoia de putere, iar cand puterea predomina, iubirea lipseste. Una este umbra celeilalte.”
Dar ce este de fapt iubirea de care vorbesc aici ? Pasiune ? Dorinta ? Obsesie ?.. Eu cred ca este ceva mai mult. Cred ca este cel mai inalt punct la care poate ajunge sufletul cuiva. Un punct la care nimeni si nimic nu poate ajunge, un punct in care nimic nu te mai poate atinge. Cum spunea si Rochelle Davis (Sarah) in filmul The Crow: “Real Love Is Forever”. Da. Dupa parerea mea, iubirea adevarata este pentru totdeauna. Un sentiment care, teoretic, nu se termina niciodata, pe care nici Moartea nu-l atinge. Un sentiment extrem de rar, care te poate bantui toata viata, si trebuie sa invatam uneori cum sa-l controlam inainte ca el sa ne controleze pe noi, pentru ca odata ce aceste emotii incep sa ne controleze, factorii externi intervin si atunci suntem distrusi. Spre exemplu:
Multi confunda dragostea (sau cum se spune, fluturasii din stomac) cu iubirea. Diferenta este ca dragostea/pasiunea este trecatoare, in timp ce iubirea poate deveni o emotie eterna. Este un devotament. Asta simt eu.. Am iubit si inca iubesc, fie si o parte de trecut pentru ca am avut norocul sa intalnesc cel mai pur si dur sentiment. Si am invatat multe din asta.. am avut parte de fericire si de suferinta si sincer, sunt extrem de recunoscator pentru asta. Tocmai de aceea m-am si luptat sa intretin acest sentiment atata timp . Merita sa lupti pentru el.
Chiar sunt multe obstacole peste care trebuie sa treci cand iubesti pe cineva, iar aceste obstacole nu sunt intotdeauna simple. Si pentru a mentine aceasta iubire este nevoie de timp, judecata, putere, experienta si nu in ultimul timp, sinceritate. Faptul ca ai avut o relatie, doua, NOUA, nu conteaza atat timp cat nu ai ajuns sa cunosti cu adevarat sentimentul profund al dragostei. Mai ales la tinerete, cand multi sunt incat la inceput. Aceea este vremea sa inveti, sa inveti ce inseamna suferinta, sa inveti ce inseamna respect, intelegere si abia apoi sa inveti ce este aceea iubire si cum sa ii faci fata. N-as vrea sa filosofez prea mult pe aceasta tema, dar consider ca acest sentiment este extrem de puternic si complex si intr-o lume precum cea de astazi, poate fi o metoda de salvare.
Tocmai de aceea consider ca este nevoie de experienta. Poti fi cu o persoana un an, doi, zece… pentru a putea intretine o relatie de iubire e nevoie sa stii cum sa reactionezi, ce sa ceri, ce sa gandesti, ce sa faci.. sa iti inveti partenerul. Apoi, dupa mai multe relatii si experiente vei putea distinge iubirea de acei fluturasi in stomac si chiar de obsesie. Iubirea nu este obsesie desi, de multe ori se ajunge la asta si este pacat.
Asta am simtit si pot spune din experienta ca te poate dobora la pamant atat de usor daca o lasi. Cu putin efort, poti manipula pe cineva in asa fel incat sa-l faci sa te iubeasca cu toata inima, cand intentiile tale nu sunt cele mai ortodoxe.
Se spune ca dragostea este creata de fapt de minte. Cand iubesti, intr-adevar, iubesti cu mintea iar partea rationala este undeva departe, iar din aceasta cauza poti deveni usor o tinta vulnerabila iar partenerul te poate juca oricand. Si stii ce ? Oricine are aceasta abilitate ! Femeile probabil o au mai dezvoltata sau stiu sa o foloseasca mai bine. Sunt frumoase si stiu cum sa isi foloseasca frumusetea. Barbatii sunt buni in multe lucruri, dar sexualmente suntem dominati de femei. Cel mai mare talent si cea mai mare putere a femeii este in sexualitate. Pentru ca in trecut a avut mult de suferit din cauza sexului, fiind considerat “slab”. A fost considerata inferioara si a invatat din experienta ca in sexualitate este domeniul in care ea este experta. Au o mare mandrie pentru asta si nu vor sa fie calcate ca in trecut si nu vor sa renunte la aceasta abilitate prea usor.
Cu cateva cuvinte si gesturi poti face pe cineva sa se indragosteasca de tine. Folosind de exemplu programarea neuro-lingvistica pe terenul seductiei este ca folosirea unei bazooka intr-o lupta de cutite.
Totusi, cu toata aceasta cunostinta, cu interpretarea obiectiva a “binelui” si a “raului” inca inclinam spre partea negativa.. ma intreb de ce ? Oare am ajuns intr-un asemenea stadiu incat nu mai putem lupta pentru cauze nobile ? Oare am fost raniti atat de rau incat preferam sa purtam scut ?
Discussion