Este a doua oara cand incerc sa citesc cele trei volume oficiale din Istoria credintelor si ideilor religioase ale lui Mircea Eliade.
Ajuns la pagina 107 din volumul 2, imi dau seama ca aceasta tentativa de compilatie a lui Eliade este mai degraba un haos de idei pe jumatate explicate si prost explicate, trecand imediat de la o idee la alta fara sa patrunda in aspecte importante, in schimb lungindu-se in unele idei mai putin importante. Lipsa prezentarii, macar pe jumatate al panteonurilor, exprimarea greoaie, multitudinea de expresii si locutiuni in diverse limbi, face ca citirea sa fie grea si adesea confuza. De multe ori ne prezinta termeni religiosi fara sa-i explice in prealabil.
De-a lungul celor doua volume am gasit multe probleme de prezentare pe care, din pacate, n-am stat sa le notez, dar m-au facut sa-mi dau seama ca aceste volume sunt foarte prost organizate. Nu-mi place nici macar cronologia in care ne sunt prezentate religiile.
