“Parastas pentru iubirea care a murit” de Adrian Paunescu
Să-i facem parastas cum se cuvine
Iubirii noastre care a murit,
În apogeul ei nelămurit,
Mai lăcrimând, de tine și de mine.
S-o așezăm la locul de verdeață
În care se ducea, pe când trăia,
Din când în când, să trecem pe la ea,
Considerând că încă e în viață.
Aici, acum, s-a stins iubirea noastră,
Și moartă va rămâne-n veci de veci,
Te văd și-acum, parcă știind că pleci,
Cu mâna fluturând la o fereastră.
Dar hai să dăm groparilor oferte
Și să-l rugăm pe Dumnezeu s-o ierte.
