Articolul a fost publicat inițial pe cristoiublog.ro
Hai să ne mai destindem puțin de la cele cotidiene care ne macină nervii zilnic, și să ne amuzăm puțin!
Dacă dai o căutare pe Google despre originile acestei zile, vei găsi foarte multe articole din presa românească (nu o sursă de mare încredere) sau pagina românească de Wikipedia (clar nu o sursă de încredere), toate dând copy-paste la următoarea afirmație:
“Originea sărbătorii este plasată de unii istorici în Evul Mediu, când Sfântul Sisoe, un pustnic egiptean prieten cu mai cunoscutul Antonie cel Mare, obișnuia să-l păcălească pe această dată pe Sfântul Antonie, susținând că l-a văzut pe diavol ușurându-se în strachina cu mâncare a acestuia sau prefăcându-se că a reușit să învie din morți diverse victime ale unei epidemii de ciumă.”[1]
Mai departe scrie că “O altă explicație este legată de un alt sfânt cu simțul umorului, Sfântul Fesbuchie, care locuia în apropierea unui iaz în care scufundase câțiva bușteni și pe care mergea la începutul lunii aprilie dându-le impresia pelerinilor că poate merge pe apă, asemenea lui Isus.” Nu știu despre Sfântul Fesbuchie, nici dacă a lucrat sau nu la Facebook, însă aș dori să iau la puricat prima variantă.
În primul rând, Sfântul Sisoe nu putea să fie prieten cu Sfântul Antonie, întrucât Sfântul Antonie a murit înainte ca Sfântul Sisoe să plece în deșert. Deci aceștia nu s-au întalnit (în persoană, fizic) iar șansele ca Sfântul Sisoe să fie pus pe șotii nu par a fi credibile, mai ales dacă luăm în calcul admirația sa pentru Sfântul Antonie. Cât despre faptul că Sfântul Sisoe s-ar fi prefăcut că învie morții, contrazice literatura patristică, care spune clar că ambii sfinți chiar înviau morții.
Aceasta poate fi (după părerea mea) o interpretare greșită ce ar fi avut loc în timpul Evului Mediu Mijlociu, sute de ani după moartea Sfântul Antonie în Evul Mediu Timpuriu. În vremea Evului Mediu Mijlociu aveau loc multe festivaluri mai mult sau mai puțin batjocoritoare a diverselor evenimente biblice sau chiar a liturghiei, precum Festivalul Nebunilor (festum fatuorum), Festivalul Măgarului (festum asinorum) sau Liturghia Jucătorilor de Noroc și Liturghia Bețivilor” până la Liturghia Sfântului-Secaire și mai târziu, Liturghia Neagră.
Despre legătura Sfântului Sisoe cu Ziua Păcălelilor am găsit informații, după cum spuneam, numai în varianta românească Wikipedia și în presa românească (foarte profesionistă, care nu împreștie deloc fake news), obișnuită cu copy-paste-ul, fiind prea lejeră să facă un minim de verificare înainte să publice așa ceva pentru publicul larg. Tipul acesta de formulare precum “plasată de unii istorici” o găsim la tot pasul în presa românească, de obicei folosindu-se de fraza “conform unor specialiști” sau “conform unui studiu” fără să dea sursa sau să specifice cine a făcut studiile, unde, în ce condiții sau pur si simplu traducând prost alte articole din presa străină.
Am zis că poate știu ei ceva ce au omis toate celelalte website-uri, academice și teologice, așa că ce să fac la 3:30 noaptea? Am stat să caut informații. M-am uitat și prin cărțile de studii ale folclorului românesc de prin bibliotecă. Mă uit în scrierile lui Marcel Olinescu, Tudor Pamfile, Artur Gorovei, Ion Ghinoiu, Gh. F. Ciaușanu, Simion Florea Marian. Nimic. Nicio mențiune de așa ceva.
Acest bonus a fost oferit nu pentru a mă da deștept, ci pentru a arăta profesionalismul jurnaliștilor români. Îl înțeleg pe domnul Ion Cristoiu de ce nu suportă să fie numit jurnalist.
Toate cele bune și nu vă lasați păcăliți!
Bonus, sursele de știri:
https://www.europafm.ro/1-aprilie-ziua-pacalelilor-video/
[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/1_aprilie_-_Ziua_p%C4%83c%C4%83lelilor
