Această postare este de fapt o înregistrare audio făcută în data de 18 august 2020, când stăteam întins în pat și aveam prea multe gânduri. Uitasem de ea, dar am regăsit-o și am transcris-o aici dupa doi ani. Sper să… fie de folos.
Toată această perioadă a fost totuși utilă, pentru că a confirmat ceea ce știam sau credeam despre lume, despre prieteni. Am văzut ce înseamnă solidaritatea și încrederea în oameni, mai ales în vremuri și în situații când chiar ai nevoie de ei, și cu această ocazie am reușit să văd cine sunt cu adevărat prietenii mei, și am ajuns la concluzia că eu sunt singurul meu prieten. Ceilalți pot fi folosiți numai ca și unelte de care te poți folosi, cum se folosesc și ei de tine. Însă, ca și prieteni, nu, nu te poți baza pe ei. Nu te poți baza decât pe tine. Tu ești singurul tău prieten, așa că ar fi mai bine să ai mai multă încredere și respect în tine, și să investești în tine decât în alții.
Cât despre mine…. sunt creația societății, iar societatea își critică propria creație.
