Articolul a fost publicat inițial pe cristoiublog.ro
Vorbeam în articolul anterior despre cei ce se perindă prin universitățile românești, deși n-am specificat că era vorba atât despre studenți, cât și despre profesori. Masteranzi, doctoranzi, cercetători, profesori, academicieni. Oameni cu o cultură net superioară mie, asta-i clar. Dar ei văd altfel ceea ce se petrece în jur cu această pandemie. Probabil că o înțeleg altfel, probabil că au cunoștințe mai multe sau sunt pur și simplu mai inteligenți decât mine, decât noi. Nu știu, dar este foarte posibil. Îi respect pentru munca pe care o fac și pentru cunoștințele în domeniile lor de interes, am multe de învățat de la ei, dar… Dar când văd câtă naivitate zace în ei, câtă încredere au în sistemul dezastruos din România, cât de ușor pot fi manipulați și cât de puține întrebări își pun față de ceea ce se petrece, nu îmi vine să cred. Sincer, văzând oameni atât de culți având această poziție, uneori îmi pun problema dacă nu cumva sunt eu prost și nu înțeleg că guvernul și marile companii farmaceutice ne vor binele. Dar, în același timp, mă uit la poza de profil a unei tinere doctorande care stă pe banca din parc cu masca pe față și, cumva, îmi dă cu virgulă. Apoi mă gândesc că acești oameni au un alt tip de viață față de noi, care nu implică atât de multă legătura cu realitatea, ci mai mult cu lumea cărților, conferințelor și cursurilor. Nu am văzut pe vreunul să își trăiască viața la maxim, să fie înconjurat(ă) de prieteni la un pahar de alcool, cu zâmbetul pe față, sau prin club, sau pe la un job ce nu are legătură cu lumea academică. Sunt niște îngerași care stau cuminți și studiază, nu urmăresc atent și critic clasa politică și nu observă cum deciziile luate de partide influențează viața omului de rând. Sunt în lumea lor, departe de realitate, departe de viața cotidiană a majorității, care dorește, totuși, să iasă cu prietenii la o terasă, departe de viața celor care și-au pierdut afacerile sau locurile de muncă, departe de viața celor care au fost cenzurați, departe de viața celor care urmăresc lumea politică și economică, departe de viața celor care au copii la școală în această perioadă, plus un job prost plătit care le ocupă tot timpul, îmbolnăvindu-se de stres. Ei sunt în bibliotecă, la catedră, la conferințele de pe Zoom.
Repet, îi respect mult pentru ceea ce fac. În domeniile lor, chiar sunt foarte, foarte buni. Am atât de mult de învățat de la ei. Chiar urmăresc cu interes ceea ce scriu, ce publică sau chiar unele podcast-uri extrem de interesante. Dar acolo se vorbește despre istoria religiilor, filosofie, ideologii politice ș.a.m.d., nu despre felul în care încurcau autoritățile cifrele celor infectați anul trecut, nu despre lipsa medicamentelor în spitale, nu despre restricțiile neștiințifice și ilogice, nu despre corupția sistemului.
Ca să n-o mai lălăi, fiindcă știu că iar mă ceartă Cora pentru un nou articol lung, vreau să vă povestesc despre un eveniment online al Universității din București. În data de 12 noiembrie 2021, Universitatea din București a făcut un live stream pe Facebook cu scopul de a oferi utilizatorilor șansa să comunice despre pandemia de Covid-19 cu niște specialiști ai universității, inclusiv cu medicul Valeriu Gheorghiță, coordonatorul Campaniei Naționale de Vaccinare. Ce a ieșit, puteți vedea și voi la următorul link: https://www.facebook.com/unibuc.ro/videos/223544803089410
Dacă tot era vorba de un dialog, am îndrăznit și eu să pun câteva întrebări de bun simț, însă ce am primit în schimb au fost, mai întâi, niște bâlbe și evitări de răspunsuri, ceva cenzură și comentarii șterse pe ici și colo, contestarea ideilor unor personalități respectate în medicină. Ce-i drept, am primit și răspunsuri bune, pertinente, explicații destul de logice și inteligente care m-au ajutat să înțeleg mai bine fenomenul și lumea științifică de astăzi. S-a discutat inclusiv despre creșterea cazurilor de infectări din Germania[1] (știti voi, ăia care râdeau de noi că suntem loviți de pandemie) și argumentele au fost aceleași pe care le-au dat și în cazul Israelului și altor țări cu rata mare de vaccinare. Mai exact, ni se spune că valul de infectări este din cauza faptului că mulți și-au făcut vaccinurile la început, iar acestea și-au pierdut din eficiență, ni se spune că oamenii care au ajuns la spital aveau comorbidități (păi nu era vorba să se vaccineze cei cu comorbidități tocmai pentru a nu ajunge la spital?!), că populația este bătrână (în cazul Israelului) sau că varianta Delta îi afectează foarte mult pe copii (deși s-a spus că nu este așa). Apologeții vaccinului ne spun, cu alte cuvinte, că trebuie să fim “cu vaccinul la zi”, adică să fim 70-80% din populație vaccinată cam în același timp și nu la diferențe mari de timp, fiindcă vaccinul își pierde din eficacitate. Și tocmai de aceea mi-am permis să-i adresez următoarea întrebare domnului Valeriu Gheorghiță: “Deci, ar trebui să fie 70-80% din populație vaccinată, fără să existe diferențe mari de timp, în așa fel încât să nu piardă din imunitate în timp. Credeți că se va putea ajunge la acest punct? Dacă da, cum?”
Dar hai să începem cu începutul. La începutul dezbaterii, moderatoarea Mirabela Amarandei ne atenționează că vor fi moderate comentariile utilizatorilor pentru a nu permite violența de limbaj (foarte bine) și pentru a nu promova știrile false (sau alea care nu convin?). Ei bine, avem direct un comentariu al unui domn care ne spune că informații false se răspândesc și prin canalele oficiale, prezentând și situația soției sale care a avut Covid în luna martie și în urma unei analize recente are răspuns imunitar la peste 25000 U/ml conform analizelor dintr-un prestigios centru medical, însă cu toate acestea nu i se eliberează certificat verde fiindcă nu este luat în calcul criteriul imunologic, ci doar cel birocratic (am citat).
Marian Preda
Trecem mai departe, când ia cuvântul domnul profesor și rector al Universității din București, Marian Preda, care începe cu o introducere foarte pertinentă, însă ajunge să vorbească despre drepturi individuale versus obligația colectivă de a face față unei crize, astfel că indivizii sunt într-un fel constrânși să accepte niște decizii luate de specialiști. Mobilizarea colectivă ar putea, în viziunea dânsului, să dea rezultate mai rapide și mai bune, însă cu compromisul liberului arbitru și al drepturilor individuale. Asta bineînțeles că arată bine pe foaie, însă în realitate este altceva, este mai dificil și nu poți constrânge oamenii să urmeze niște pași care oricum se “împiedică” (dacă ne gândim la multele gafe și contraziceri ale specialiștilor care ne spun ba pune masca, ba nu pune masca și altele de acest gen). De altfel, după spusele dânsului, “soluția e simplă, este dată de specialiști, ca singura soluție acceptabilă, vaccinarea, cu riscurile cele mai mici, și ea trebuie înțeleasă și impusă pur și simplu tuturor de grupul mic de decidenți, pentru că nu mai poți să ai decidenți mari, nu mai stai să votezi… precum Constituția prin referendum, nu mai stai să faci consultare publică precum la diverse legi importante; iei o decizie și o impui”. Continuă să susțină această idee, dând și exemplul Portugaliei și apoi comparând campania noastră de vaccinare, unde și-au permis unii să comenteze. Ce tupeiști, românii ăștia! Chiar comenta o doamnă care întreba “ce facem cu persoanele care au avut contact cu boala și nu au avut nimic, nici simptome, nici test pozitiv. Îi vaccinăm și pe ei? De ce?” continuând să dea exemplu soțului, care nu a avut nimic, fiind imun, dar care s-a și vaccinat. Sunt proști oamenii că își pun întrebări în loc să execute ordinele unor oameni pe care nici nu-i cunosc (specialiștii cu care se consultă oficialii nu au fost niciodată prezentați publicului). Mă întreb ce ar spune un profesor de Drept.
Alte comentarii au început să apară: “Pentru acei 1 din un milion, de ce nu-şi asumă statul răspunderea să dea despăgubiri, în loc să facă loteria vaccinării?”, “De ce, dacă vaccinul e eficient, decizia unei persoane de a nu se vaccina periclitează o persoană care s-a vaccinat?”, “Există exemple de persoane vaccinate care au ajuns la spital și chiar au murit”, “Oare nu mor mai puțini și datorită faptului că au tratamente mai eficiente decât noi?”. Domnul rector își continuă pledoaria pentru vaccinarea obligatorie și scenariu de război, fără drepturi și alte prostii din astea, deși comentariile continuă să apară: “Puteți să ne spuneți care sunt țările în care s-a impus vaccinarea juridic? Aș dori să verific. Din ce cunosc, sistemele juridice au respins orice încercare în direcția asta.”
După “dialogul” domnului rector, nu s-a răspuns la nicio întrebare, facându-l un simplu monolog.
Carmen Chifiriuc, profesoară de microbiologie și imunologie la facultatea de biologie
Doamna profesoară începe cu o prezentare în PowerPoint, în care ne prezintă tot ceea ce știm deja. Ne spune practic cât de prost o duce România în privința cazurilor de infectare, ce spune OMS-ul, cât de bine e că au început din nou românii să se vaccineze ș.a.m.d.. După multe minute de repetare a tot ceea ce știm și comentariile unor tineri abia trecuți de adolescență care ne spun ei cum stă treaba cu virusul și vaccinarea, mi-am permis să pun prima întrebare: “Ce părere aveți despre teoria doctorului Geert Vanden Bossche, conform căreia vaccinul în acest moment ar putea ajuta la mutațiile virusului”. Nu mi s-a răspuns nici acum, avea să mi se răspundă mai târziu de altcineva, iar doamna Chifiriuc și-a încheiat pledoaria spunându-ne să nu mai căutăm aiurea pe internet, ci să ne informăm din surse de încredere precum CDC, WHO, European Centre for Disease Prevention and Control și NCBI.
Petronela Ancuța, profesor la facultatea de biologie a UNIBUC și profesor titular la Université de Montréal, specialistă în imunologie, virologie și imunopatologia infecției cu HIV și cu HIV/HCV
Înainte de a începe doamna profesoară, deja începuseră să se șteargă comentariile. Trecând peste acest aspect, doamna Petronela Ancuța începe să ne vorbească despre vaccinurile clasice pentru poliomielită, dar și cele despre virusul gripal, despre cât de supărată a fost la începutul pandemiei pentru că nu se recomanda purtarea măștii, despre cum este de acord cu punctul de vedere al domnului profesor Marian Preda (vezi mai sus) ș.a.m.d..
Între timp ni se răspunde și din partea paginii Universitatea din București că “Acele comentarii/ replici care conțin replici care instigă la nerespectarea regulilor impuse de autorități și promovează informații neverificate din punct de vedere științific sunt automat eliminate, așa cum s-a precizat chiar din debutul evenimentului. Așteptăm, în continuare, întrebările dvs.” Culmea, nimeni nu a pus vreo întrebare care promovează informații neverificate, din contră, s-a pus un link cu trimitere la ceea ce ne spune Dr. Virgil Păunescu, vicepreședintele Academiei de Științe Medicale, dar trecem cu vederea.
Revenind la discursul doamnei profesoare, continuă să compare vaccinurile clasice cu noul tip de vaccin (care, în mod normal, nu se încadrează în definiția clasică de vaccin), apoi despre antivirale și studii clinice despre acestea, iar apoi despre conștientizarea tuturor aspectelor, de la eficacitatea măștii până la unele contraindicații și posibile reacții adverse ale vaccinului.
Într-un final, se pune și întrebarea pe care am trimis-o în legatură cu dr. Geert Vanden Bossche, iar răspunsul doamnei profesoare Petronala a fost următorul: “Există ceea ce se numește anticorp facilitant, asta s-a demonstrat foarte bine în cazul infecției HIV. Întotdeauna, când există o presiune asupra unui virus, virusul care are flexibilitate genetică va încerca să scape. Totuși, eu cred că dacă sunt măsuri multiple precum măsurile de protecție, eu consider că a fost un gap enorm în această vară cu permiterea multor evenimente extrem de largi prin care s-a facilitat transmiterea virusului. Deci trebuie să înțelegem că trebuie să acționăm cu toate măsurile împreună, nu numai una singură poate să ne scoată din această criză etc.” Dacă voi găsiți răspuns la întrebarea mea în ceea ce a spus doamna profesoară Petronela, vă rog să-mi semnalați. Mie mi se pare că a evitat răspunsul, a evitat să se refere strict la ceea ce a spus dr. Geert Vanden Bossche. Am spus că “Întrebarea era despre mutația virusului datorită vaccinului” iar mai târziu au completat și alții cu comentarii precum “Părerea mea, pentru că nu există consens între oamenii de știință și dacă toți sunt savanți și nu cad de acord, normal că oamenii fac un pas în spate” sau “Din păcate ni se dau răspunsuri referitoare doar la necesitatea, de necontestat de altfel, a vaccinării. Un răspuns responsabil nu există, nimeni nu și-l poate asuma”. Însă, trecem mai departe…
Marian-Gabriel Hâncean, profesor sociolog cantitativist specializat în studiul rețelelor sociale
Domnul profesor începe discuția prin a spune un lucru foarte interesant, dar pe care nu-l înțeleg exact. Acesta spune că “… avem în față un inamic invizibil al cărui comportament se modifică în funcție de intervențiile farmaceutice și non-farmaceutice pe care autoritățile le au.” Din păcate, nu a dezvoltat ideea și nici eu nu m-am gândit să cer mai multe informații în acel moment. Nu știu dacă se referea la faptul că intervențiile farmaceutice (medicamente, vaccin) și non farmaceutice (măști, distanțare socială etc.) ajută la mutația virusului. În fine, domnul profesor continuă cu explicații echilibrate, pertinente, simple și la obiect. Ba chiar face o analiză interesantă a transmisiei virusului, modului său de răspândire, și ne spune inclusiv că “virusul caută să supraviețuiască, reacționează; măsurile pe care autoritățile le iau sunt măsuri la care virusul caută să reacționeze, de asemenea tulpinile și modul în care se dezvoltă este tot un răspuns la adresa modului în care oamenii încearcă să gestioneze, pe bună dreptate, această chestiune”. Cu alte cuvinte, cu fiecare tentativă de blocare a virusului, noi reușim să-l facem să se adapteze. Cel puțin, asta înțeleg eu. De aici pleacă și întrebarea mea: Dacă vom continua să încercăm să-l blocăm, vom ajunge cu un virus mutat genetic astfel încât n-ar mai avea nicio barieră? Dacă nu îi vom mai pune blocaje, ce s-ar întâmpla și care ar fi riscurile? Astfel de întrebări trebuie puse, chiar dacă probabil nu avem momentan răspunsuri concrete.
Valeriu Gheorghiță, nu cred că are nevoie de prezentare
Doamna moderatoare începe prin a-i pune o întrebare, și anume de ce să ne mai vaccinăm dacă în statele vestice, care au un procent de vaccinare ridicat, precum Germania, revin valuri mari de infectare, și de ce să nu încercăm imunizarea naturală. Răspunsul domnului medic Valeriu Gheorghiță a fost că “persoanele vaccinate la început sunt persoane vulnerabile, iar această categorie a oamenilor se află la mai bine de 10 luni de la momentul în care au fost vaccinați, iar după 6 luni răspunsul imun începe să scadă la toate categoriile de persoane vaccinate, dar mai ales la cele vârstnice sau persoane cu afecțiuni cronice, la care răspunsul inițial nu a fost oricum foarte ridicat.”
Este interesant să aflăm, sau cel puțin să aflu eu, abia acum, că persoanele acelea oricum nu au avut un răspuns foarte ridicat. S-a spus asta undeva în “sursele oficiale”? Poate nu am văzut eu, orice este posibil.
În fine, continuă să ne explice că “un al doilea motiv pentru care se întâmplă această situație este că pe măsură ce populația vârstnică și populația cu afecțiuni cronice a fost vaccinată într-o proporție mai mare, procentul celor tineri care au fost infectați cu SARS-CoV-2 a crescut progresiv, procentul spitalizărilor în rândul copiilor a crescut progresiv și rata de vaccinare la nivelul populației tinere este semnificativ mai redusă decât la populația de peste 50, 60 sau 70 de ani. Mai mult decât atât, în majoritatea țărilor cu rată crescută de acoperire vaccinală s-a renunțat la majoritatea restricțiilor, cum este de pildă Danemarca, cum este Marea Britanie, Germania, Franța etc. și atunci ținând cont de toate aceste date: durată de peste 6 luni, chiar de peste 9 luni de la momentul vaccinării, renunțarea la restricții, care, evident, favorizează transmiterea, procentul ridicat de persoane tinere care încă sunt nevaccinate, chiar dacă la nivel global, la nivel populațional rata de vaccinare este peste 70% totuși populația tânără care interacționează foarte mult, care are o mobilitate crescută și risc mai mare de infectare, este în momentul de față insuficient acoperită din punct de vedere vaccinal și faptul că vorbind de varianta Delta care are o transmisibilitate crescută și care reușește să ocolească, chiar dacă parțial, dar ocolește activitatea neutralizantă a anticorpilor, atât cei după boală cât și cei după vaccinare. Toate acestea evident conduc la creșterea numărului de infecții, dar creșterea numărului de infecții nu se traduce neapărat în creșterea numărului de cazuri grave de îmbolnăvire și de spitalizări în terapie intensivă și într-o rată crescută de mortalitate. Și aici evident că se pun două probleme de control ale acestei situații: pe de-o parte este evident și ceea ce face majoritatea țărilor europene la acest moment, va fi implementată decizia de a administra doza de booster pentru toate categoriile de persoane indiferent de vârstă, care au cel puțin 6 luni de la schema de vaccinare inițială. Și a doua măsură este evident reintroducerea anumitor măsuri care limitează răspândirea și transmiterea infecției de la o persoană la alta.”
Pentru această explicație am pus următoarea întrebare: “Deci, ar trebui să fie 70-80% din populație vaccinată, fără să existe diferențe mari de timp, în așa fel încât să nu piardă din imunitate în timp. Credeți că se va putea ajunge la acest punct? Dacă da, cum?”
Ar mai fi și alte întrebări pe care i le-aș fi putut pune. De exemplu, dacă tot s-a vaccinat peste 70% din populație, nu era și normal să ridice restricțiile? Nu asta ne promitea campania de vaccinare, ca vom reveni la o viață aproape de normal? O economie trebuie susținută cumva, fiindcă și de aceasta depinde viața oamenilor. Aparent, nu doar noi suntem imbecili că am ridicat din restricții în vară, ci și Danemarca, Marea Britanie, Germania, Franța… țările alea la care se uită toți cu atâta admirație în timp ce scuipă pe România, numind-o țară de idioți.
Apoi, continuă să ne spună că vaccinându-ne facem doar o formă ușoară a bolii și nu pierdem lupta cu boala, iar “alegând calea de imunizare naturală, adică a trecerii prin boală, ne vom asuma toate riscurile bolii, riscul de a face o formă gravă, riscul de a transmite infecția celorlalți într-o proporție și într-o măsură cât mai mare, riscul de a rămâne cu sechele pe termen lung.”
Într-un final, surpriză! Domnul medic Valeriu Gheorghiță răspunde la întrebarea mea legată de teoria doctorului Geert Vanden Bossche, spunând că “vaccinarea NU favorizează selectarea de noi variante virale, pentru că o persoană care este vaccinată cu schemă completă chiar dacă este infectată, nivelul de replicare virală este mult mai scăzut, este în general estimat de 4 ori mai redus decât la o persoană nevaccinată, și noi știm că odată cu multiplicarea virusului apar acele erori de copiere, pentru că el nu reușește să se copieze foarte fidel, și atunci apar erori de copiere, majoritatea sunt în defavoarea virusului și duc la eliminarea sau la apariția unor cvasi-specii, unor variante care nu au un fitness bun, adică nu se multiplică foarte ușor, nu au o transmisibilitate crescută, și toate aceste mutații sunt în defavoarea virusului, dar sunt mutații care îi îmbunătățesc fitness-ul, îmbunătățesc capacitatea virusului de a se multiplica, cum este varianta Delta în momentul de față, care asociază o transmisibilitate crescută, dar ceea ce pe noi ne îngrijorează foarte mult este, cel puțin din punct de vedere teoretic, nu se poate exclude posibilitatea de apariție a unor variante virale care să eludeze mult mai bine răspunsul imun în momentul de față, sau chiar să se asocieze cu o creștere a virulenței, cu o creștere a agresivității, și variantele virale care au fost până la acest moment identificate în urma testelor de secvențiere au fost generate în țările cu cea mai mică rată de acoperire vaccinală, ceea ce dovedește că nu vaccinarea a generat aceste variante virale ci faptul că virusul a fost lăsat liber să se transmită foarte ușor de la o persoană la alta cu cât pasajul acesta repetat este mai intens cu atât virusul va fi supus acestor erori de copiere și va avea o probabilitate mai mare de a acumula noi mutații.” Personal, sunt foarte, foarte mulțumit de răspunsul domnului Valeriu Gheorghiță. Mai departe a continuat să vorbească despre eficacitatea măștii și despre continuarea luptei cu virusul pentru a evita apariția unor noi mutații.
Discuția este una interesantă, merită urmărită dacă aveți timp, însă este clar că și aici au existat, după părerea mea, nereguli și eschivări.
[1] https://ziare.com/stiri/val-patru-covid/record-cazuri-noi-de-covid-in-germania-peste-50-000-de-cazuri-intr-o-zi-1709728
