Scriam aici cate ceva, dar era incomplet si vreau sa revin putin la acest subiect.
Consider ca un om adevarat, barbat sau femeie, trebuie sa fie mai mult decat un simplu individ, ci o personalitate. O personalitate care se diferentiaza de restul prin calitatile lui, prin modul sau de viata si gandire, prin prezenta lui.
Calitatea bineinteles este rara ca in oricare domeniu si bineinteles este scumpa. Sa ajungi sa reprezinti ceva si sa valorezi ceva e lucru mare si nu are legatura cu valoarea ta financiara. Avand valoare financiara dar neavand valoare ca persoana nu vei ajunge sa valorezi ceva pentru cineva, ci banii tai, deci oamenii depind de banii tai nu de tine. Dar atunci cand cineva depinde de prezenta ta, de sfatul tau, atunci este cu totul altceva.
Problema e ca multi nici nu stiu cat valorezi tu cu adevarat, sunt la fel ca necunoscatorii in fata unei opere de arta sau a unei carti rare… nu stiu sa estimeze o valoare pentru ca nu cunosc acel domeniu, iar in cazul tau, ei nu te cunosc sau nu stiu ce inseamna o persoana de calitate, un om adevarat, un prieten sau iubit pretios.
In mod paradoxal, oamenii de speta proasta au mai multi oameni in jurul lor in timp ce persoanele de calitate isi beau in mod manierat ceaiul singuri. Oare de ce? De ce un iubit adevarat ajunge parasit pe cand un bou agramat si needucat ajunge sa aiba o femeie frumoasa? De ce un prieten adevarat este evitat in timp ce ratatii betivani sunt plini de prieteni? De ce un doctor bun lucreaza pe un salariu prost in timp ce un putoi proaspat iesit din facultate ajunge sa fie platit bine prin pile? Mai are lumea simtul valorii?!
