Nu mai pot cu știrile și cu părerile fiecăruia despre Beach, Please.
Vulgaritate, droguri, alcool… să-i interzicem! să-i bage la pușcărie pe organizatori! să-i dea în judecată! Au au!
Bă fraților, problema drogurilor nu este nouă, nu a început cu Beach, Please. Problema înjurăturilor nu este nouă, Paraziții au o piesă numită F*ck you România care are și clip. La aia nu mai faceați gură. Vă luați de un copil amețit care nu știe pe ce lume trăiește și ce scoate pe gură.
Hai să nu ne mai căcăm pe noi atâta, mai ales dacă avem între 30 și 50 de ani. Ne-am spart și noi pe multe, am băut, am înjurat, ne-am bătut. Și mulți dintre noi acum o dați că “vai, generația asta o să ne plătească pensiile” sau “generația asta e plină de distruși”. Am văzut pe unul care zicea cu mare deranj că “generația asta are repulsie față de cei mai în vârstă”. Păi și cei mai în vârstă au o repulsie față de ei. De fapt, dacă cei mai în vârstă nu stăteau să-i critice la fiecare pas, poate nu aveau repulsia asta față de cei mai în vârstă. Dar tot tineretul e de vină. Fiecare generație e criticată de părinți, bunici, profesori și chiar străini. Fiecare generație nouă este privită de sus de generația anterioară. Și vă mai mirați?
Revenind… astfel de concerte sunt de la sfârșitul anilor 60 când concertau The Doors. Trap, rap, metal, punk… toate au și un rol terapeutic pentru ascultător și pentru artist. Dacă nu înțelegem, degeaba criticăm. Și să nu fim ipocriți să spunem că sistemul e perfect. Și să nu mai băgăm laolaltă pe toți care cântă sau ascultă așa ceva, că ar deveni infractori sau drogălăi. Unii se vor maturiza, alții nu.
Diferența, bineînțeles, este că ăștia de acum nu prea au de ce să se plângă. Până să ajungă “artiști” erau crescuți în puf de mama și de tata și tocmai libertatea și răsfățul ăsta de la părinți i-au făcut să creadă că sunt șmecheri și pot face orice. Cei din trecut aveau de ce să se revolte, aveau de ce să înjure statul, poliția ș.a.m.d.. Dar nu toți. Îi avem pe Cannibal Corpse din din 1989. Fac o muzică brutală cu versuri brutale, dar o fac la mișto, de dragul “artei”, de “fun”.
Am mai găsit o postare azi dimineață a unuia care făcea apologia celor de la Led Zeppelin, NWA, Ozzy și punk-ului vechi. Da, de acord cu ce scrie, ăia aveau motive, avea un trecut nasol și își exprimau frustrările și ura prin versuri. Alții vorbeau despre sex și droguri. Este o expresie artistică, care se practică de sute de ani, mai ales în pictură și literatură. Marchizul de Sade încă este publicat și republicat peste tot în lume de exemplu.
Da, repet, acești copii n-au de ce să se plângă, ei vor să se simtă șmecheri. Dar să ne gândim și la Paraziții, niște indivizi trecuți de o anumită vârstă dar care au rămas la aceeași mentalitateș. Misoginia e la ea acasă, care-i face să se simtă “șmecheri” și “cool.”
Vorbiti de problema drogurilor? Cred că nu vă aduceți aminte ce era la sfârșitul anilor 90, cel puțin în București. Problema drogurilor la festivaluri? Uitați de Woodstock, uitați de rave-uri. E simplu, vrei să protejezi copiii, atunci nu primi oameni sub 18 ani.
În fine, scriu mult deja, deși ar mai fi multe de spus, dar vreau să concluzionez cu asta: Nu mai faceți pe îngerii. Fiecare generație are perioada ei de rebeliune.
