Poezii în limba spargă

Vorbind cu un prieten despre poezie și Ion Minulescu la întâlnirea clubului de pipari din București, am aflat ceva nou, care m-a impresionat.

Am aflat de doamna Nina Cassian și ceea ce ea a numit “limba spargă”. Este o “limbă” (un dialect?) cu cuvinte inventate, dar pe care le înțelegi oricum. Conform Wikipedia:

Limba spargă este o formă de expresie artistică, creată de poeta Nina Cassian. Din punct de vedere lingvistic nu este o limbă în adevăratul sens al cuvântului, ci este limba română în care o parte din substantive, verbe și adjective sunt înlocuite cu cuvinte inventate de poetă.

Într-un interviu, Nina Cassian a afirmat despre acest subiect următoarele:

Limba „spargă” am inventat-o în 1946 (am pomenit doar de avangardismul meu, de propensiunea mea structurală spre „joc”). Ion Barbu mi-a interzis să includ acele „exerciții” în volumul meu de debut. Mult mai târziu le-am publicat în volumele Loto-Poeme (1972), în Jocuri de vacanță (1983), însumând până la ora asta, circa o duzină de „sparguri”, ba pe unul l-am tradus și în „sparga” engleză…

M-a impresionat inventivitatea doamnei Cassian încă de la prima lectură, întrucât, spre rușinea mea, nici nu știam prea multe despre poetă. Dar în fiecare zi înveți ceva nou. La fel cum o descoperisem acum câțiva ani pe doamna Angela Marinescu (ale cărei Opere Complete în trei volume nu le-am achiziționat nici până, azi… și tot zic ca o voi face)

Un exemplu de poezie în “limba spargă” ar fi Imprecație, care vine cam așa:

Te-mboridez, guruvă şi stelpică norangă.
Te-mboridez să-ţi calpeni introstul şi să-ţi gui
multembilara voşcă pe-o crepitură pangă
şi să-ţi jumizi firiga lâng-un hisar mârzui.

Te-mboridez, cu zarga veglină şi alteră,
să-ntràuri eligenţa unui letusc aţod
pe care tentezina humblidelor ţiferă
şi plenturează istra în care hurge Dod.

Poate nu înțelegem tot, dar asta-i și farmecul.