Recent, am făcut o greșeală. Nu există om care să nu greșească. Pentru asta am fost tras într-un public shaming și am încercat mult să explic oamenilor punctul meu de vedere. Nu a mers. M-a bagat și mai mult în public shaming, care m-a măcinat.
Apoi, după eforturi emoționale și psihice, mi-au venit următoarele gânduri care m-au calmat: “Toate persoanele acelea care au comentat împotriva mea nici nu mă cunosc, după acest episod se va uita totul. Nu sunt o vedetă cu impact asupra milioane de oameni încât să țină minte o planetă întreagă cine sunt și cum am greșit. Pentru ce stau să mă stresez atât?”
Dupa ce am gândit în felul ăsta, mi-au trecut toate acele emoții puternice de umilintă, anxietate ș.a.m.d..
Internetul este de multe ori un mediu toxic, asta am învățat încă din 2002 de când am început să comunic online. Am trecut prin foarte multe episoade de cyber bully-ing, trolling și public shaming care au avut impact asupra mea. Și la fel cum am pățit eu atâția ani, la fel au pățit milioane de oameni. Este un fenomen îngrijorător, unii ajung să aibă traume, unii chiar se sinucid, alții își pierd toată munca de ani de zile ș.a.m.d.. M-am gândit de câteva ori să merg la psihoterapie pentru astfel de evenimente, când mă simțeam doborât emoțional de ceea ce se întampla în viața mea. N-am fost și poate am greșit. Dar abia acum încep să realizez că toți acei oameni care au făcut ce au făcut, nu mă cunoșteau, nu mă cunosc și n-au de unde să știe cum sunt eu cu adevărat, doar prietenii care mi-au fost alături de-a lungul anilor știu cine și cum sunt. Și da, am și eu defecte, și eu greșesc, dar asta nu înseamnă că trebuie să fiu târât în piața publică pentru a fi pedepsit de către gloata de sfinți. Abia acum am realizat că în mare parte, tot ceea ce se întâmplă într-un astfel de scenariu va fi la un moment dat uitat, și nimeni nu își va mai aduce aminte de tine, ce ai făcut și așa mai departe.
Așadar, toate emoțiile puternice cu care ne luptăm noi, cei care am trecut prin asta, pot fi înlăturate dacă înțelegi acest proces. Eu cel puțin așa am reușit să trec acum peste. Nu este ușor, dar din păcate nu ai ce să faci decât să accepți și să aștepți să treacă, sau pur și simplu să te dai dispărut. Prefer să nu mă dau dispărut. Prefer să mă prezint așa cum sunt, cu calitățile și defectele mele, cum fac de atâta timp. De ce să îmi restricționez eu accesul la atâtea lucruri? Pentru că sunt mâncători de cur pe internet care nici nu te cunosc? Pentru că ai făcut o greșeala umană? Nu. Îți asumi și mergi mai departe. Altceva nu știu ce poți face.
P.S.: Sunt Borderline. Tot ce simte un om, eu simt de 10 ori mai intens. De aici și izbucnirile mele. Am învățat să le controlez în ultimii ani, însă n-am reușit complet să mă controlez precum Buddha. Totuși, nu e zi în care să nu încerc să devin o variantă mai bună a mea.
