De cand eram copil am fost fascinat de minte, de felul in care aceasta functioneaza, de misterele care se afla in mintea noastra, de complexitatea ei. Mintea este un microcosmos, la fel de complexa si misterioasa ca si macrocosmosul. Am vrut ani la rand sa studiez mintea, sa fac facultatea de psihologie, sa iau masterul, sa fac cursuri de formare, sa ma supra-specializez, sa cercetez in amanunt. Am fost si am vorbit cu zeci de psihologi si psihoterapeuti si am citit sute de articole si am vazut sute de video-uri. Si cu cat m-am adancit mai mult in acest studiu al mintii, am descoperit ca este ceva ce nu poate fi niciodata stabilit si definit. Sa ajungi sa cunosti mintea umana este la fel cum ai cunoaste universul, sau pe Dumnezeu, ceva ce nimeni nu a reusit pana acum. Este ceva mult prea complex, pentru ca nu studiem ceva palpabil, clar, neschimbat, ci studiem sufletul (psyche = spirit/suflet). Nici macar psihicul (sufletul) nu are o definitie clara in psihologie. Acesta nu poate fi definit clar, stabil, fara modificari sau adaugiri. Cu alte cuvinte, nu exista prea mare diferenta intre filosofie si psihologie. Este tot vorba de pareri, de perceptii diferite, de metode diferite. Nimic nu este definit si stabilit, si este liber la schimbare si fiecare poate sa-si dea cu parerea. Cati filosofi si cate scoli de filosofie au fost, tot asa si cu psihologia. Sa-ti doresti sa cunosti psihicul este echivalent cu a-ti dori sa cunosti un adevar divin, de necontestat. Lucru imposibil…
Si totusi, iata ca, desi nu exista nimic concret, nici macar o definitie a psihicului, exista tot felul de “specialisti” in domeniul psihologiei si psihoterapiei. Facultatile scot pe banda rulanta absolventi, care mai apoi devin specialisti in “psihic”. Iar cei care merg ulerior la acesti specialisti pentru ajutor, sunt la fel ca si cei care merg pentru ajutor la duhovnic sau la un ezoterist. Sau, ar putea sa mearga spre scrierile lui Carl Jung si sa aiba parte si de un terapeut, si de un duhovnic si de un ezoterist, toate intr-un singur om. In cazul terapeutului din ziua de astazi, pacientii nu vor primi nimic concret, ci doar pareri…. pareri bazate pe studii stupide, superficiale si schimbatoare de la o saptamana la alta. Pareri care vor diferi de la un specialist la altul si care vor arunca “pacientul” intr-o confuzie si mai mare. Si iata ca, tocmai din cauza acestor specialisti psihologi si psihoterapeuti, din cauza acestor “studii” (a se citi: teorii), mi-am pierdut increderea si speranta in psihologie si psihoterapie. Nu pot sa va descriu dezamagirea… este imensa! Atat din punct de vedere al celui care doreste sa studieze psihologia, cat si din punct de vedere al celui care are nevoie de psihologie pentru a-si trata “bolile sufletesti”. Totul este o mare incertitudine (dar care este prezentat ca fiind o certitudine) si o mare superficialitate. Studii absurde, stupide, facute prost, care se schimba de la o saptamana la alta… la fel ca si in filosofie. Nu este o stiinta, si pe buna dreptate. Sa studiezi psihologia este la fel ca si studiul filosofiei sau ezoterismului. O calatorie de o eternitate. O calatorie pe care multi incearca sa o limiteze la cateva “studii”. Fiecare isi da cu parerea, nu este nimic clar, concret. Cand dam acea suma nesimtita la psihoterapeuti (a se citi = vindecatori de suflet. poti sa vindeci un organ pentru ca este ceva palpabil, este ceva pe care-l vezi, pe care-l poti cunoaste si ii poti cunoaste functiile, dar nu poti sa vindeci un suflet pe care nici nu stii cum sa-l definesti…. incerci, va sa zica, sa vindeci ceea ce nu intelegi, prin pareri proprii sau invatate pe de rost de la alti “specialisti”) dam banii pe pareri. Si mai mult decat atat, ne punem sufletul pe tava in fata multor roboti, conditionati de niste reguli stabilite de alti specialisti, si ajungem sa discutam teorii cu oameni de multe ori mai putin empatici decat Catalin Morosanu, iar la sfarsitul sedintei de terapie, ne intoarcem acasa tot cu sufletul incarcat. Asta, bineinteles, daca suntem inteligenti si nu luam de-a gata tot ce ni se spune. Pentru ca, daca suntem prosti si acceptam tot ce ne spune un asa zis psihoterapeut si ii lasam sa ne spele pe creier, o sa ajungem sa zambim si sa fim fericiti si in momentul in care partenerul/partenera face sex cu altcineva fix in fata noastra, si o sa ne spunem insine “eh, lasa, este o experienta de viata din care trebuie sa invatam si sa trecem peste cu zambetul pe buze.” Da, prin psihoterapie poti sa te “vindeci” daca te lasi spalat pe creier, daca vrei sa iti manipulezi singur mintea prin metode care contrazic natura umana. Cand sufletul iti spune “ma doare”, tu ii spui “taci si inghite, o sa inceapa sa-ti placa, tarfo!”. Durerea este naturala. Bolile psihicului sunt la fel de normale ca si bolile corpului. Din pacate, nu avem instrumente ca sa lucram cu ceea ce nu poate fi inteles. Cat despre mine, nu mai am increderea, rabdarea si timpul de a ma preocupa cu subiecte fara concluzii finale. Voi trai natural, cu suferintele si bucuriile naturale, fara sa ma programez dupa teoriile altora. Imi voi lasa fiinta sa se exprime pana la cele mai inalte culmi, ii voi da frau liber fara sa o mai limitez cu teorii.
Discussion