Acum multi, multi ani, pe cand mama era adolescenta, si-a facut un inel la comanda dupa propriul model. In 2004 mi l-a dat mie cadou si l-am pastrat cu mult drag, pana in 2005 cand niste tigani din Ferentari mi l-au furat. De atunci nu l-am mai vazut.
Zilele trecute, cand am fost sa-mi cumpar o carte de la un anticariat, stateam la coada pentru a o plati. Si cum stateam eu la coada, am tras la nimereala cu ochiul la o vitrina cu decoratiuni si bijuterii… Mare, foarte mare mi-a fost mirarea sa vad in vitrina… inelul mamei, cel pe care l-am pierdut eu in urma cu 12 ani. Eram sigur ca acela este, il cunosteam foarte bine pentru ca totusi, l-am purtat la mana mult timp si aveam si poze cu el. Nu pot sa va descriu ce sentimente aveam in acel moment.
Astazi am fost si l-am cumparat.
