Echilibrul

Multi oameni se uita in jur si se intreaba in ce grup se pot integra cel mai bine. Stau noaptea-n pat, pun capul pe perna si incep sa se gandeasca la tot felul de idei referitoare la existenta si importanta lor pe acest Pamant, si nu sunt putini cei care inca mai cauta Adevarul despre acest complex Univers si secretele sale misterioase. Ma intreb oare daca nu cumva totul este chiar sub nasul nostru, simplu dar greu de “digerat”.

Mai ales atunci cand te trezesti la 50 de ani fara nici un scop adevarat in viata, fara mari realizari si fara pic de satisfactie. Alergam intreaga viata dupa lucruri pe care le consideram importante, dar nu ne gandim niciodata la legatura lor cu noi. Unii cauta succes financiar, altii cauta dragostea, altii o familie s.a.m.d. Fiecare face ce simte ca are nevoie dar nu isi pune problema daca intr-adevar este important in evolutia si viata sa.

Cred ca este stringent in acest caz sa fim cat mai echilibrati. Ce vreau sa spun este ca din punctul meu de vedere, trebuie sa privim din toate punctele de vedere, sa nu fim precum calul care vede intr-o singura directie. Sa ne largim orizontul, sa sporim capacitatea de a intelege mai mult decat ne-am propus si sa analizam totul in doze corespunzatoare.

Poate lumea este intr-o nuanta de gri, o lume ambivalenta care cere intelegerea concomitenta a tot ce ne inconjoara. Daca l-ai slujit pe Dumnezeu intreaga viata si deodata te-ai suparat pe El si ai trecut la planul B, alergand spre calea “intunecata” nu inseamna ca ai facut un pas inainte ci inseamna ca ai ramas exact in acelasi loc. De ce, spre exemplu, nu te gandesti ce lipsea in viata ta de bun Crestin sa o poti umple cu ceva din viata ta de bun Satanist ?

Cred ca primul pas in calatoria ta spre o intelegere autentica a lumii, indiferent de varsta, este sinceritatea. Fii sincer, cu tine in primul rand. Atat timp cat ramai sincer si vei accepta ce inveti (chiar daca este ceva greu de inteles) drumul catre intelepciune si cunoastere iti va fi liber.

Cu totii cautam drumul perfect, simplu, frumos si satisfacator. Zambesc gandindu-ma la mine in trecut, cand la acea vreme naivitatea mea nu avea margini. Si vorbesc cu prieteni, si zambim impreuna. Veni, vidi, vici. Oricand se spunea ceva negativ despre Satanism (pe care il reprezentam la acea vreme) refuzam sa cred.

Vreau sa va povestesc o intamplare interesanta, scurta si la obiect. Este despre un prieten pe care il voi prezenta aici sub numele de “X”. El a fost intr-un fel, un mentor pentru mine, in viata si spiritualitate. Un model, care m-a ghidat si m-a invatat de cand eram mic fecior si care intr-un final a ajuns la un punct care m-a trimis si pe mine pe drumul ce il parcurg acum, acela de mijloc.

In acea vreme eu eram total dedicat intunericului, trup si suflet, la fel ca si X. Insa ceva, intre timp, s-a intamplat si inainte de a afla exact ce m-a invitat in orasul sau pentru a incepe o calatorie in tara. A calatorie care, dupa spusele lui, avea sa-mi schimbe viata.

Aveam sa vizitam niste manastiri ortodoxe pentru studiu (psihologie si ocultism) si sa participam la anumite evenimente.

Motivul pentru care am refuzat oferta lui a fost ca el dorea sa imi deschida ochii, sa imi indrepte privirea si catre alte directii spirituale, lucru pe care nu mi-l puteam permite la acel timp (din anumite motive).

Am vorbit destul in prima noapte cand am ajuns la el. El, care lucrase cu Demoni pentru o perioada indelungata imi explica acum cum cu ajutorul Ingerilor si al lui Dumnezeu poate evolua la fel de bine ca si un venerabil Demonolatru. Imi spunea ca, prin drumul de mijloc avea sa isi continue munca cu demonii prin anumite metode (nu pot spune aici exact care) intr-un fel in care nu ar fi putut daca ar fi ramas la Satanism.

La acea vreme, nepregatit fiind de un astfel de drum, a trebuit sa refuz oferta si sa ii urez succes si sa abandonez omul care odata mi-a fost cel mai bun prieten, un frate spiritual, un mentor. Intreaga saptamana am primit semne care puteau sa ma intoarca inapoi la el. Oameni hartuindu-ma in autobuz cu carti Crestine, cersetori in metrou care se rugau la Dumnezeu si o intreaga emisiune radio despre Crestinism si Dumnezeu in drumul inapoi spre Bucuresti. Dar nu ma puteam intoarce. Facand astfel, probabilitatea de a incepe sa aruncam pumni si lovituri de ‘karate’ unu’ altuia era de asteptat.

Nu a trecut mult timp pana am reluat legatura, cand in mod curios, am ajuns amandoi pe acelasi drum. Mai exact, eram suflete singure in colaborare cu Zeii.

Timpul petrecut vorbind cu el a meritat. Ce mi-a spus despre Satanism si Crestinism era ceva ce deja cunosteam, dar nu constientizam. Mai exact, ca Satanismul ca si Crestinismul poate fi foarte intunecat si negativ in acelasi timp fiind si cu adevarat pozitiv si luminos. Ca Viata in sine, nu este in Negru si Alb.

Am invatat intre timp ca dualitatea trebuie respectata si ca nu o putem decat imbratisa ca un intreg. Trebuie sa invatam sa avem un echilibru si sa acceptam ambele parti ca fiind necesare si avand un rol in vietile noastre. Totul are un motiv. Daca il refuzi, ramai ignorant. Daca il cauti, exista o mare probabilitate ca tu sa devii mai intelept decat te-ai fi asteptat. Viata este plina de mistere. Este misiunea noastra de a le rezolva. Experienta este de o importanta majora, si fiecare are propria sa parte din Adevar. Ce este adevarat pentru cineva poate sa nu fie adevarat pentru tine. Cu alte cuvinte, daca un homosexual iti spune ca fundul este mai bun decat pasarica, nu este o regula. Este ceva adevarat pentru el, care poate sau nu sa fie si adevarat pentru tine.

Nu cauta intelepciunea in carti, pe internet sau cine stie unde. Cauta in tine, in viata ta. Adevarata natura a intelepciunii este in tine, pentru ca intelepciunea este viata si pentru tine, este chiar VIATA TA.

Jongleaza cu informatia, invata din tot ce poti, dar analizeaza totul fata de persoana ta. Este ca un puzzle, pentru a-l completa este nevoie de o piesa din fiecare. Eu pot sa iti spun cum arata drumul, iti pot spune unde te poate duce, dar nu iti pot spune ce poti intalni in el. Este datoria ta sa calci pe acest drum si sa afli.

Incearca totul si vezi ce este bun. Legea pumnului nu este cea gresita la fel cum legea mintii nu este cea adevarata. Este undeva la mijloc.

Pentru a ajunge sa te cunosti si sa cunosti lumea asa cum este, trebuie sa treci prin multe stagii. Multe din aceste stagii sunt ignorate de majoritatea oamenilor. Un exemplu este acela de a-ti imbratisa si intelege natura negativa/intunecata. Orice om are o parte negativa si una pozitiva. Pentru a ajunge sa te cunosti cu adevarat este nevoie sa intelegi ambele parti ale fiintei tale.

Un renumit psihiatru pe nume Carl Gustav Jung a spus ca “Iluminarea nu este atinsa prin vizualizarea luminii, ci prin explorarea intunericului”. Acest “intuneric” este ca o oglinda a abisului si adancimii sufletului. Tot ce este ascuns in noi, dorintele si fricile noastre, este proiectat in acest “intuneric”. Este acea parte a sufletului unde toate secretele si raspunsurile sunt ascunse, o mare parte din esenta ta. Pentru a te ilumina este nevoie sa explorezi aceasta parte intunecata a sufletului tau. Pana la urma, nici lumina nu iti poate arata totul. In lumina zilei, noi nu putem vedea ce se afla cu adevarat pe cer, cum stelele si Luna ne vegheaza.

Trebuie sa invatam aceste lucruri despre noi, indiferent ca sunt negative sau positive. Multe lucruri ni se pot parea oribile si greu de acceptat, insa sunt reale si nu le putem nega.

In spiritualitatea autentica nu exista bine si rau. Aici Binele si Raul nu mai conteaza, nici macar nu exista. Sunt doar termeni si conceptii umane. Ce este in spiritualitatea reala este dincolo de bine si rau. Trece de aceste hotare, depaseste limita umana. Si totusi, omul le-a creat si a dat contur pentru a putea intelege mai usor ce este in jurul sau.