Astăzi românii merg (iar) la vot. Eu, ca idiotul, mă scarpin în creștet, gândindu-mă cu cine să votez. Stau, analizez, cântăresc… și nu iese nimic.
Am zis să mă uit la seria celor de la Recorder, “Portret de canditat” poate mă ajută. Îi respect de mulți ani pentru profesionalismul din zona de investigație, de munca titanică pe care au depus-o.
Ei bine, am fost dezamăgit. Din cinci candidați prezentați, patru au fost prezentați pe bune, cu toate mizeriile lor, inclusiv Elena Lasconi. În cazul lui Nicușor Dan însă, nici urmă de așa ceva, niciun reproș, nimic. Ca de la ONG-ist la ONG-ist, favorurile se întrețin și vedem încă o dată că nu avem presă cu adevărat independentă în România. Deși la toți ceilalți candidați au prezentat clar punctele slabe, greșelile și derapajele, la Nicușor Dan… nimic! N-au zis nimic despre porecla “Plicușor”, de unde vine și de ce, n-au spus nimic despre procesele în care este implicat și pe care le plătește din bani publici, n-au spus nimic despre avizele pe care nu le acordă și cum a înghețat (și la propriu și la figurat) Bucureștiul, ba chiar, conform unor analiști, cum a falimentat Bucureștiul.
Asta-i țara, ăștia-s jurnaliștii, ăștia-s canditații, ăștia suntem.
