Bun. Aparent, sunt atât de important în viața unora, iar ceea ce fac în viața mea îi doare atât de mult, încât stau până la ora 2 noaptea să mă întrebe de ce n-am bacul, de ce fac aia, sau nu fac alta. Pentru liniștea lor sufletească și pentru ca alții, oameni serioși, să nu înțeleagă greșit, voi reveni asupra acestui subiect.
Bun. Să începem cu începutul. În primul rând, nu simt nevoia să dau bacalaureatul. De ce?
1. Nu consider că îmi atestă abilitățile intelectuale o foaie bazată pe ce am tocit extensiv la o școală/liceu care te pune să reții ideile altora, în loc să gândești liber. Sau o foaie care a fost luată de mulți cu șpagă, dar nu știu să scrie corect sau să lege două cuvinte
2. Nu am avut nevoie de el. Pentru că sunt destul de inteligent să mă angajez unde doresc, și fără bac. Am fost la joburi unde se cerea bac-ul, însă am arătat că sunt destul de bun și inteligent încât s-a trecut cu vederea.
3. Job-urile unde se cere de obicei bac-ul sunt la corporații, unde n-o să mă mai vadă nimeni. Am mai lucrat în trecut în corporații (unde, la fel, mi se cerea bacul, dar s-au închis ochii) și n-am de gând să fiu sclavul lor.
4. Nu vreau să merg la vreo facultate, fiindcă: a) De cele mai multe ori n-ai ce face cu diploma de facultate, mulți care au terminat o facultate spun că și-au pierdut ani din viață pentru nimic. b) Pentru că universitățile au ajuns să fie mașini de spălat pe creier, care nu te învață să gândești critic, iar când ai ceva de spus care-i în contradicție cu ce spune inefabilul profesor, ești dat afară de la cursuri. Da, sunt cazuri reale, nu le-am inventat eu.
5. În loc să stau să tocesc matematică inutilă, prefer să mă dezvolt în alte domenii care chiar sunt utile în ziua de azi.
Toată viața am fost altfel decât ceilalți. Gândirea de genul: Ia-ți bacul, ia-ți un job, căsătorește-te, toarnă un copil sau doi, trage ca ruptu până speri că vei ieși la pensie și apoi să mori scuipat de toți, nu mi se potrivește. Prefer să-mi croiesc singur drumul în viață, așa cum consider, nu să mă iau după ce face toată lumea.
Când eram adolescent, eram foarte rebel. Nu îmi placea școala și nu-mi plăcea stilul de predare. Am preferat să fiu autodidact, să învăt ce mă interesează, nu despre radical din x, vectori, ipotenuze și catete.
Așadar, nu este problema că eram prea prost încât nu am luat bac-ul, ci pur și simplu nu am învățat. De ce n-am învățat? Pentru că nu m-a interesat. Sunt unele materii pe care regret că nu le-am studiat din timp? Cu siguranță! Dar nu regret că nu am bac-ul.
De ce nu l-am mai dat? Pentru că nu am timp și răbdarea necesară să stau luni la rând să învăț matematică, pentru a lua o diplomă despre care v-am spus în cele 5 puncte de mai sus de ce nu mă interesează.
Deci, subiectul este atât de simplu! Dacă mintea îmi permite să discut serios cu oameni inteligenți, cu multă școală, să dobândesc respectul acelor oameni, să pot crea lucruri inteligente și utile, atunci bac-ul este ultima mea problemă.
Dacă pentru mine este ultima mea problemă, nu văd de ce ar fi o problemă pentru vreun frustrat sau vreo frustată care mă cunoaște sau nu.
Acestea fiind spuse, Pruncu, ăla fără bac, vă pupă pe frunțile pline de informații inutile și vă lasă să trollați în continuare.
Dar, în încheiere, vreau să vă amintesc niște lucruri, pentru binele vostru:
Art. 71 Noul cod civil
Art. 72 Noul cod civil
Art. 74 Noul cod civil
Art. 208 Noul Cod Penal
