Articolul a fost publicat inițial pe cristoiublog.ro
Voiam să pun inițial întrebarea „voi sunteți sănătoși?!”, însă am decis să rectific. Voi sunteți bolnavi?! Nu, nu de Covid-19. Ați făcut vreun examen psihologic sau psihiatric? Eu da, recunosc. Am făcut. Nu sunt sănătos. Așa spun actele. Stai, Vasile! N-am halucinații și nu aud nici voci. Am depresie. Știți voi, boala despre care se spunea că este boala secolului 21, până să apară Covid-19. Aparent, nu mai este decât Covid-19. (aparent…)
Și știu că nu sunt sănătos mental, sunt conștient de asta. Dar când nu ești „sănătos la cap” și totuși crezi că ești, în termenii medicali ai psihiatriei se numește psihoză. Acel moment în care refuzi să crezi că ai o problemă, deși medicii spun clar că ai. Eu am, recunosc și îmi asum. Voi? Pentru că se tot întreabă lumea „cine își asumă responsabilitatea în această perioadă?”. Excelentă întrebare!
Mâine în presa din România: „BREAKING NEWS: Ion Cristoiu colaborează cu oameni bolnavi mintal.”
Apropo de psihiatrie și psihiatri. De ce nu apare niciunul la TV sau undeva în public să vorbească deschis și sincer despre situația actuală din punct de vedere al sănătății mintale? Domnul Marius Tucă a încercat să aibă o discuție cu un psihiatru, dar probabil neavând pe altul care să își permită să vorbească despre subiect, a ales unul…. Poftim, mă autocenzurez acum, din respect pentru domnul Ion Cristoiu și domnul Marius Tucă, cel din urmă încercând să facă un lucru util, dar care a fost dezastruos din cauza invitatului.
Serios, de ce nu ies psihiatrii care să spună „pe față” cum este situația? Probabil cel care a acceptat să vină la emisiunea domnului Marius Tucă și-a permis să vină tocmai pentru că a venit cu explicații care să convină, culmea, actualului guvern, nu poporului și pacienților. Cei care chiar au ceva de spus sunt în spitale și tratează pacienți, nu stau să se plângă la TV de cât de obosiți și epuizați sunt, cum fac unele asistente tinere care abia acum văd cum este în domeniul medical (mai ales la urgențe) sau cum face domnul Arafat (Între asistentă medicală și medic… El este anestezist. Ce ironic!) când se plânge de eforturile sale de a salva acest popor de criminali și victime, de parcă ar fi un martir sau Mesia.
Până la urmă, psihiatrul este cadru medical. Ba mai mult, este un cadru medical care vă asigur că a fost tot în prima linie ca și cei de la boli infecțioase, pentru că pe lângă pacienții afectați de Covid-19, au fost și sunt foarte, foarte mulți oameni extrem de afectați de toată această nebunie în masă care s-a creat, mulțumită avertismentelor, amenințărilor și tratamentelor Partidului (ce frumos când scrii cu majusculă, parcă-i dă o altă semnificație, nu?). Dacă se pune atât accent pe cifre (cifre?! sunt oameni! oameni decedați, nu cifre!!!), să ni se comunice și nouă câte sinucideri au fost în perioada Februarie-August 2020, să vedem câți au murit de (sau cu?) Covid-19 și câți au murit din cauza disperării la care au ajuns.
Pauză de moment umoristic:
„Doctorul: Pacientul a decedat din cauza Coronavirus-ului!
Rudele: Dar nu din cauza noului virus a murit, el a făcut infarct!
Doctorul: Serios? Păi și de ce a facut infarct?
Rudele: Era foarte supărat… foarte stresat.
Doctorul: Aha! Păi și de ce era supărat?
Rudele: Păi avea un restaurant și a fost închis 4 luni!!
Doctorul: Înțeleg. Păi și de ce a fost închis restaurantul?
Rudele: Din cauza noului virus!!
Doctorul: Păi și eu ce dracu am zis?!
Cauza decesului: COVID-19!”
Revenim. Ei bine, să spunem că psihiatrii nu vin. Dar psihoterapeuții? Va să zică, exact cei care stau de vorbă cu pacienții, află în detaliu motivele pentru care au ajuns să facă psihoterapie. Adică, oameni specializați în tulburări psihice care vorbesc direct cu pacienții, din ce în ce mai numeroși.
Aceasta a fost chiar una dintre primele întrebări pe care le-am trimis către redacția cristoiublog, înainte să devin invitat. Erau mai multe întrebări de fapt, care nici astăzi nu au răspuns, însă voi face o listă cu întrebări serioase într-un viitor articol. Dar în acel prim e-mail am scris:
„As dori să-l întrebați, sau chiar să-i sugerați să întrebe un psihoterapeut acreditat, ce se întâmplă dacă omul care este obligat să poarte masca, are un atac de panica și nu mai poate să respire (fiindcă asta se întâmplă la atacurile de panica). Ce se întâmplă dacă un om cu anxietate vede un polițist îndreptând-se către el, și începe să respire foarte repede sau foarte greu din pricina emoțiilor? dacă un om poarta mască în metrou, și are un atac de panică, își dă masca jos și se chinuie să respire, și toți din vagon se panichează crezând că are acest Covid 19… ce se întâmplă?
…..
De asemenea, câte sinucideri au avut loc datorita acestei panici? Morțile astea nu au importanță? Mass Media omoară oamenii sau îi pune la pământ din punct de vedere mental și emoțional.”
E-mail-ul a fost și publicat a doua zi pe cristoiublog.
Tot în acel e-mail spuneam că „…de ceva timp nu am mai apucat să scriu, ci am stat să citesc și sa-l urmăresc pe domnul Cristoiu pe YouTube, și abia mai pot ține pasul (ceea ce e de bine, fiindcă puține lucruri îmi stârnesc atât de mult atenția încât să petrec mult timp urmărind-le). Sunt de părere că orice scriitor trebuie să citească mai mult decât scrie, sau cel puțin să trăiască mai mult decât pretinde că a făcut-o.”
Același lucru s-a întâmplat și acum. De aceea nu am mai trimis niciun articol de pe data de 24 Iulie. A fost o perioadă în care apăreau atât de multe știri, atât de multe schimbări, atât de multe atacuri la persoană încât devenise obositor și intrasem în ceea ce se numește „burnout”, afecțiune ce ține tot de psihic. Am luat o pauză de la scris și de la citit, am încercat să am grijă de mine ca să pot reveni. Ba chiar, cu puțin timp înainte de a lua pauză, scriam de patru zile la un articol mare și foarte, foarte documentat (unde am pus inclusiv linkuri, cum fac la fiecare articol). Acum, încet-încet, încerc să revin pentru că da, am lucruri de spus, și da, am dreptul de a le spune! Asta, dacă a mai rămas ceva din așa-zisa democrație.
Dar iată, primul meu „articol de revenire” am decis să fie despre depresie și afecțiuni psihice. Pentru că toți spun „să ne gândim și la alții.” Păi da, hai să ne gândim și la alții! Care alții? TOȚI! Și la cei bolnavi de Covid-19, și la cei bolnavi de cancer, sau de SIDA, sau de DEPRESIE. Și la cei care mor de foame, și la cei care sunt omorâți, și la cei care mor în război și la mulți alții. Sau să ne gândim la oamenii vulnerabili, adică bătrânii despre care guvernul spunea că ar trebui să fie protejați și pe care-i umilea cu ore speciale de ieșit din casă. Bătrânii ăia cu probleme majore care nu au avut și încă nu au acces la tratament și așteaptă să fie internați în spitale! Iar când ajung în sfârșit în spitale să se trateze de bolile lor, se infectează cu SARS-CoV-2 din cauza proastei gestiuni a situației. Da, oameni buni. Ne-au spus să avem grijă de bătrâni pentru că aceștia sunt cei mai vulnerabili. Dar ei (guvernul) au avut grijă de bătrâni? Nu. Au pus situația în mâna unor medici, să decidă cine să fie internat sau nu. Medicii care oricum erau puși într-o situație foarte grea, în primul rând din cauza valului de pacienți care s-au internat în masă, sau medicii care s-au infectat din cauză că nu au ajuns la timp echipamentele de protecție.
„Să ne gândim și la alții” este deviza ultimelor luni, pe buzele tuturor, dar direcționată de fapt într-o singură parte, care nu-i cuprinde cu adevărat pe „alții”, sau pe „toți”. Cine vorbește despre egoism, să se mai uite o dată la el, la ceea ce face. Nimeni nu-i perfect. Creștinii uită probabil de Ioan 8:7, sau Matei 7:1-2, sau Matei 7.5.
Puteți, dacă vreți, să vedeți și filmul Lenny din 1974. Sau să mergeți în fața oglinzii.
P.S.: Da, este un articol scris în stil de blog, nu jurnalistic/gazetăresc, nici academic, nici medical. Nu sunt nici jurnalist, nici academician, nici cadru medical și nici măcar scriitor. Sunt un cetățean, un simplu civil.. Sunt parte dintr-un popor, care a ales democratic un președinte și este dreptul meu de a-mi exprima părerile indiferent că sunt jurnalist, medic, vânzător la „Mega”, taximetrist sau membru onorific al Academiei Române. Atât timp cât am dreptul acesta, îl voi folosi. Și asta ar trebui să facă toată lumea, indiferent de tabăra din care face parte. Să vină cu argumente, să discute, nu să ordone.
Toate cele bune!
