Felul in care suntem tratati de oameni, in special de cei importanti in viata noastra, ne face, fie ca vrem sau nu, sa ii tratam si noi pe altii la fel. Oricat de mult am dori sa ne pastram “inocenta” sau bunul simt, la un moment dat cedam si noi si ne modelam dupa lume. Si uite asa se creeaza un cerc vicios, in care unul il fute in gura pe celalalt, iar apoi celalalt incepe sa futa in gura si el pe altii. Si dup-aia ne intrebam de ce e lumea asa urata. Noi o facem urata, fiecare dintre noi, prim felul in care gandim si actionam.
Sunt putini cei care si-au mai pastrat umanitatea, deci daca mai exista cat de cat un echilibru in societate, este datorita acestor oameni care refuza sa devina acelasi gunoi ca si restul societatii. Dar, in mare parte, suntem rezultatul actiunilor celorlalti. Suntem influentati, direct sau indirect, de fiecare persoana care ne iese in cale, mai ales de cei importanti in viata noastra. Suntem rezultatul societatii iar societatea este rezultatul nostru. Are vreun sens ce spun? Nu stiu… imi dau si eu cu parerea. Ma uit la mine si relatiile cu ceilalti si observ ce se intampla in mine/cu mine, ce si cum se schimba gandirea, din gandirea de tanar naiv si jovial, in gandirea dura, rece si cat mai obiectiva a adultului realist. Am 28 de ani si inca ma adaptez, inca ma schimb, inca imi formez personalitatea… si cu toate intentiile mele bune, tot ma tem de rezultatul care are sa vina.
Fiti oameni daca vreti ca altii sa fie oameni cu voi. Altfel, nu mai suntem fiinte intre divin si fiara, ci doar niste animale care se bat intre ele pentru o bucata de carne de gazela in chipul unui/unei tanar/tinere.
Cam asta-mi trecea acum prin minte. Felt like letting it out.
Asta e. Pruncu, over and out.
