Inapoi la viata profana

Ce se intampla cand pierzi dragostea? Te intorci in multime, in randul oamenilor de zi cu zi, mecanici, care merg la munca, beau o bere, rad la o comedie ieftina, dau bani pe rahaturi, incercand sa compenseze, sa poata spune ca sunt fericiti si ca traiesc.

Eu nu traiesc. Eu fara dragoste n-am sens. Dragostea imi da viata, imi ofera fericirea autentica. Emotiile ma fac sa ma simt om, ma fac sa ma simt viu. Este o stare sacra. Iar in absenta ei, a acelei femei care candva ma saruta cu pasiune si-mi facea inima sa radieze ca o stea intr-un cer intunecat, acum se afla o bezna rece, de mormant. Am atins din nou, starea profana a vietii.

Zambesc, chiar rad, am energia necesara de a-mi duce la capat treburile cotidiene si asa stiu ca o voi face mult timp de acum in colo. Am cazut din nou in materie. Cum spun cabalistii, fac parte din Malkuth si aici am ramas intemnitat din cauza ignorantei mele.

Sunt bine si nu sunt. Ma simt incomplet. Un gol in suflet face ca orice alt sentiment sa cada in abis si sa se piarda. Numai dragostea il poate umple. Numai acele momente tandre si erotice pot readuce pofta de viata. Pofta animalica de a devora un corp de nimfa si pofta divina de a hrani sufletul. Mi-au fost luate… a plecat, este pe alt drum. Eu am ramas aici, dar nu plec dupa ea. Se spune ca daca iubesti cu adevarat pe cineva, il vei elibera. Daca te iubeste, se va intoarce la tine. Daca nu, aprinde-ti pipa si ia o gura de absinthe la ora 5 intr-un separeu citind din cartea lui Paul Gabor. Macar asa, sa-ti mai alimentezi sufletul flamand de emotie.

Discussion

  1. Trackback: despre suflet… | Pruncu May 12, 2020

Leave a Reply