Acesta este dezvoltarea ideii pe care am inceput-o in articolul Know thyself, Love thyself.
Una din cele mai importante, daca nu chiar cea mai importanta lectie de viata este: Cunoaste-te si Iubeste-te.
Aruncand o privire superficiala asupra acestor atitudini, ar parea ca este ceva usor de facut, ca deja il facem, dar adevarul este ceva mai complex.
Sa ajungi sa te cunosti este nevoie de observatie atat subiectiva cat si obiectiva, este nevoie de a te descoperi, de a-ti descoperi talentele, aptitudinile, slabiciunile, limitele, etc. si de a le constientiza, de a le tine minte de fiecare data, stiind ca acestea te alcatuiesc. Insa, nu in ultimul rand, exista un proces de auto-analiza care cere o cercetare amanuntita in locuri greu disponibile, greu detectabile si accesibile. Ma refer aici la inconstient si subconstient, locurile in care multe parti ale noastre se ascund (de fapt, locul unde noi le ascundem, fiindca nu le dorim). Faptul ca sunt ascunse nu inseamna ca nu sunt importante, ba din contra, sunt foarte importante, fiindca ele ies la suprafata si ne surprind in cele mai nepotrivite situatii. Carl Jung spunea ca “iluminarea nu inseamna privirea luminii, ci explorarea intunericului.” Ce dorea Jung sa spuna este ca pentru a ne “ilumina” (a ne trezi / a ne trezi constiinta) este nevoie de a ne explora locurile intunecate ale sufletului, pentru a ne cunoaste cu adevarat. Nu este ceva usor de facut, nu este nici placut, de aceea este recomandat ca aceasta explorare sa fie ghidata de un specialist, un psihoterapeut care sa te ajute sa-ti gasesti raspunsurile si sa le recunosti.
Cand devii constient de aceste aspecte ale tale, urmeaza fie sa le corectezi, fie sa le accepti. Trebuie sa retinem ca nimeni nu este perfect, nimeni nu este cu adevarat sanatos si luminos, in fiecare din noi se ascunde un intuneric care adaposteste lucruri nepercepute. Daca le ignoram, nu vom sti cum sa le facem fata atunci cand ies la suprafata si ne vor coplesi.
Exista multe standarde impuse de societate pe care noi le urmam orbeste, crezand ca sunt corecte. Dar uitam ca fiecare dintre noi este un individ cu propriile dorinte, aptitudini, nevoi si bineinteles, personalitati. Nu putem fi cu adevarat la fel ca toata lumea, si nici nu trebuie. Nu trebuie sa ne identificam cu ce este extern, trebuie sa ne identificam cu ce este intern, cu ceeea ce suntem noi. Cu alte cuvinte, atunci cand urmezi un anumit set de reguli si standarde, iti pierzi identitatea, te pierzi pe tine, intr-o minciuna creata de societate pe care tu, din proprie initiativa, ai inghitit-o. Traim intr-o lume care incearca sa ne defineasca, sa ne eticheteze precum niste produse. “El este depresiv”, “Ea este usuratica”, “Ei sunt huligani”, “Noi suntem buni” sau “El e rocker”, “Ea e evreica”, “Ei sunt nazisti” etc. Acestea sunt doar anumite trasaturi, de multe ori eronate, pe care lumea le asociaza. Un individ, oricat de simplu pare a fi, este altcatuit dintr-o serie larga de sentimente, emotii si ganduri, de multe ori diferite si haotice.
Intr-adevar, cand etichetam ceva ne este mai usor sa ne raportam la el. Chiar si numele este o eticheta. Statutul social, religia, orientarea sexuala. Sunt etichete la care oamenii se raporteaza. Sa spui “un om bun este un bun Crestin” este o eticheta, dar nu un adevar universal. Exista multi oameni buni care nu sunt Crestini, sau multi crestini care nu sunt buni. Asadar, astfel de afirmatii sunt incomplete, ba chiar incorecte de multe ori. Nu ti s-a intamplat sa fii imbracat in negru si lumea sa spuna ca esti rocker, cand de fapt asculti trance? Lumea nu te cunoaste, asadar, nu mai da atata importanta parerilor celor din jur. In mare parte, nici tu nu te cunosti si la fel, sunt sigur ca ti s-a intamplat sa ai impresia ca ai mai multe identitati: uneori ai impresia ca esti foarte vulgar, uneori ai impresia ca esti prea sufletist, uneori crezi ca esti simplu si fara esenta, uneori crezi ca esti prea complicat ca sa te inteleaga cineva.
Omul se spune ca este un Microcosmos, adica un Macrocosmos de dimensiuni mai mici, dar la fel de complex. Cand ne gandim la Univers, suntem uimiti de complexitatea sa, dar daca privim omul, atat anatomic cat si psihologic, observam ca si el este la fel de complex, ba unele trasaturi se aseamana izbitor cu trasaturile Universului. Sufletul uman este Universul interior, in timp ce Universul exterior este tot ceea ce se intampla in afara noastra.
Sa ajungi sa te cunosti este o calatorie de o viata, de mai multe vieti chiar! Este o stiinta si o arta in sine, care necesita rabdare, intelegere, acceptare, atentie. Cand ne raportam la noi insine, trebuie sa ne raportam ca la “ceva” complex pe care nu-l putem defini in cateva cuvinte. Daca nu-l putem defini, cum ne permitem atunci sa-l criticam? Daca nu ne intelegem, cum putem sa ne criticam? La fel cum il criticam pe Marilyn Manson ca fiind un om rau fara sa stim exact cum este, ne criticam deseori si pe noi insine, considerand ca suntem lasi, prosti, lenesi, fricosi etc. fara sa stim exact motivele pentru care suntem sau parem sa fim asa.
Calatoria cunoasteri si iubirii de sine porneste fara prejudecati. Daca dorim sa pornim pe acest drum, trebuie sa lasam la o parte orice credem ca stim pana acum, orice am auzit de la altii. Trebuie sa descoperim singuri, pe parcurs, observand atent si cu rabdare fiecare element care ne formeaza. Indiferent de cati filosofi ai citit, cati oameni de stiinta ai ascultat, nu se va compara cu ceea ce se formeaza in tine. Nimeni nu detine adevarul suprem. De aceea se va intampla sa fim de acord cu doi sau trei filosofi care totusi au pareri diferite. Totul este un puzzle, nu exista un singur punct din care putem extrage informatia. Noi insine suntem niste filosofi, mai mult sau mai putin dotati intelectual sau emotional, si ne ghidam dupa ceea ce sufletul “aproba”. Toate cartile din lume nu vor putea sa te invete ceea ce tu singuri poti sa te inveti, traind si acceptand viata. Experientele difera de la om la om, fiecare om are calatoria sa, adevarul sau, sufletul sau.
Asadar, in loc de ghiozdanul plin de ustensile, vei lua in spate un bagaj plin de emotii, ganduri si trairi, pe care-l vei cara in aceasta calatorie, iar fiecare emotie, gand si traire va fi utilizata la momentul potrivit, precum o unealta care te ajuta sa urci un munte.
Nu este o calatorie usoara, fiindca nimic din ce este frumos si maret nu poate fi atins cu usurinta, dar merita sa fie cautat. In final, vei putea privi din varf asupra tot ce ai trait.
Dupa cum observi, la sfarsit am facut o alegorie cu calatoria spre varful unui munte, o calatorie care nu este usoara. Totusi, si pe traseul greoi al unui munte se intampla sa gasesti o floare frumoasa, rara. Odihneste-te si opreste-te sa o admiri. Zambeste si mergi mai departe… vei vedea o pasare frumoasa, rara. Odihneste-te si opreste-te sa o admiri. Cu alte cuvinte, bucura-te de ceea ce intalnesti in calatoria ta/in viata ta, chiar daca mergi spre varf, nu uita sa te bucuri de ce intalnesti in drum si de momentele din viata.
