Spunea cineva pe un grup de Facebook despre anxietate si depersonalizare un lucru foarte interesant si destul de adevarat. Acesta ne-a descris (membrii grupului si partenerii in suferinta) ca pe o familie.
Astfel de boli/afectiuni/tulburari/experiente pot afecta pe oricine, indiferent cat de faimos e, ce culoare are pielea sa, ce preferinte sexuale are sau ce religie are.
Am intalnit in acel grup niste oameni extraordinari, frumosi atat spiritual cat si fizic. Oameni inteligenti, creativi, buni, iubitori… care au fost blestemati sa poarte aceste drame si sa traiasca cu ele toata viata. Am cunoscut tipe atat de frumoase care ar putea avea super succes in modelling… tipe care daca ies pe strada, in 5 minute sunt luate la plimbare cu Ferrari-ul……. numai ca bietele fiinte, nici nu pot iesi din casa, fiind chinuite de aceste boli. Lumea s-ar mira, crezand ca astfel de femei pot avea totul… ei bine, nu au.
Intr-un fel, este un preludiu pentru moarte.
Uite aici un interviu interesant cu o solista extrem de apreciata in muzica gothic/dark cabaret/(victorian) industrial >> link
Extras din interviu despre piesa de mai jos:
The song itself tells the part of the story where I am in the modern day psych ward being herded around with the other inmates (“patients”) and being forced to take medication and do everything the doctors demand, whether or not we want to, and whether or not these things are in fact the “treatment” we really need.
It is simultaneously about my own relationship with, and often antagonistic feelings towards, the medication that I currently do take for my own survival. I hate the drugs, but I have not been able to live without them, and this is a constant mental torment. This is most definitely evident in the song.
Uite ce am postat recent pe un astfel de grup:
How cool! A group for Anxiety and Depression (I won’t give the name) just banned me for posting a beautiful song along with the message “Smile, you bastards! You’re all beautiful (i’m not saying it as a cliche, but as a honest appreciation)”… the post got 4 likes in less then 2 minutes. I was banned because I used “bastards”. I guess that ONE WORD (said as a joke) was more important than an entire song and the honest appreciation. The funny thing is.. I was banned by someone who had a profile picture of Sid Vicious. He send me this message:
Him: Filip can you please edit the swearing outta the post and mention that it’s approved by an admin please.
Me: is this a free speech group or a communist party? you want to help people? teach them to be themselves!
Me: if it’s a communist party, I’m out of there.
Him: It’s no way that at all, it’s just some people may be offended by being addressed as bastards.
Me: that’s a big problem. you know why? because it is said to cheer them up. make them stronger and make them smile in front of such words. it’s not an insult at all.
Me: people who suffer from depression or anxiety should NEVER
Me: Ever
Me: lose their humour
Me: they can lose their minds
Me: their legs
Me: but not their humour
Me: we could, of course, ask people if they were offended by using that word.
Him: I’m kind of offended by that as in a few months I am going to lose me leg
Me: alright, but don’t lose your humour, man.
Him: I won’t but it is me duty to make sure that no-one is offended
Me: you are better than most “celebrities” on the TV
Me: with a leg or with no legs at all
Me: remember that
Him: Thanks
Me: no, don’t thank me. thank yourself when you will be able to do it.
Me: to smile, to laugh..
Me: I’ve been through Hell when most people only read about it. Most of us in here have been through Hell.
Me: if we can’t escape Hell, at least try to decorate it
so he banned me. I saw people leaving the group because their said: “it is too depressing and I find no comfort here so I guess it’s better to leave”. I tried to make it prettier every time, using jokes, giving real practical advice not just “don’t worry, you’ll be ok” type of shit. I hope I won’t find such people here.. I want to know that you are better and stronger. If not, I don’t see how you could support each other. Of course, if I’m banned here too, it won’t be any drama. I’ll enjoy reading psychology, admiring my complex and fucked up brain, laughing in the face of the Devil and expressing myself as I feel without the fear of being censored. There is enough censorship already in the world… Have a good day, my dear friends.
http://www.naturaplant.ro/forum/tulburari-de-panica-anxietate-t1282.html
Iosep Sorina: “in fiecare seara ma lupt cu aceste simptome, greata, senzatie de voma, dureri in piept, tremuraturi etc”
RoxanaB: “lucrurile s au mai schimbat deoarece e greu sa lupti cu tine, cu propriul corp. As vrea sa va intreb daca cineva dupa tratament sau chiar si fara tratament a experimentat stari ca moleseala, neputinta, greata, durere surda de cap cu tot cu ochi, uneori vedere incetosata si senzatie de cadere, de lesin (poate uneori si ameteala).”
Canarinca: “am iar anxietate groaznica in special dimineata cand ma scol, ma trezesc foarte devreme din cauza fricii care ma copleseste fara macar sa inteleg de ce.”
——
Oamenii care nu au trait aceste momente si nu au avut aceste simptome nu pot intelege exact cat de mult afecteaza viata si ii privesc pe cei afectati ca pe niste lenesi, neseriosi, chiar daca le cunosc afectiunea, ei considera ca nu vrem sa facem ceva in privinta acestor stari problematice… insa oricine trece prin asa ceva ar da orice sa o rezolve, insa printre simptomele principale ale anxietatii si depresiei sunt chiar “lenea”, lipsa de motivatie, lipsa de incredere, etc, fara de care nu prea poti sa faci nimic… sa nu mai vorbesc de experientele de depersonalizare si derealizare, cand nu te mai identifici cu corpul si nu mai stii ce este real…. sunt ca niste lanturi care ne tin jos si ne provoaca rani dupa purtarea lor indelungata.
Ii poti cere unui om fara un picior sa alerge? Nu. Atunci de ce ii ceri unui om cu probleme mentale sa faca eforturi care nu-i stau in putinta? Era un citat, nu mai stiu de unde, care zicea ceva de genu’: “Sa spui cuiva ca nu trebuie sa fie trist pentru ca altii o duc mai rau, e ca si cum ai spune cuiva sa nu fie fericit pentru ca altii o duc mai bine.”
Romeo Stan
Din punctul meu de vedere, toate aceste afecțiuni ale sufletului, și cred că găsim un punct comun în această afirmație, se pot trata prin ieșirea din sistem, Care, cel puțin mie, mi-a fost foarte folositoare. Există foarte multe căi spre adevăr, și cel cu literă mare, și cel cu literă mică, depinde foarte mult de sistemul de valori al unei persoane, ființe umane… cum zice bătrînul proverb românesc, “Dumnezeu dă, dar nu pune în traistă”… cred, sincer, că efortul personal, atîta timp cît încă mai vezi Luminița cu pricina, aia de la capătul tunelului, ca s-o dăm pe Romanglish, contează foarte mult, și este chiar ESENȚIALĂ
Pruncu
Din punctul meu de vedere, toate aceste afecțiuni ale sufletului, și cred că găsim un punct comun în această afirmație, se pot trata prin ieșirea din sistem, Care, cel puțin mie, mi-a fost foarte folositoare. Există foarte multe căi spre adevăr, și cel cu literă mare, și cel cu literă mică, depinde foarte mult de sistemul de valori al unei persoane, ființe umane… cum zice bătrînul proverb românesc, “Dumnezeu dă, dar nu pune în traistă”… cred, sincer, că efortul personal, atîta timp cît încă mai vezi Luminița cu pricina, aia de la capătul tunelului, ca s-o dăm pe Romanglish, contează foarte mult, și este chiar ESENȚIALĂ