“Primavara anului 2016 – un anotimp infloritor, atat al naturii cat si al culturii noilor elevi ce se pregatesc cu voinicie pentru examenul de Bacalaureat.” – stai usor, glumesc!
Elevii de fapt au intrat realmente intr-o panica si nu dau doi lei pe flori si mugurasi. Cu exceptia leprelor de tipul astuia, restul isi fac serios griji pentru acest examen. Pana la urma, e vorba de viitorul lor.
Asa se face ca unii, nu putini la numar, au atins cota maxima a stresului provocat de acest examen si se lamenteaza pe buna dreptate. Este si cazul elevului Andrei Eduard Burghelia care a fost citat de catre Evz.ro si a iscat niste discutii… interesante in comentarii. Vezi articolul si comentariile >> aici <<
Nu m-am putut abtine sa nu comentez (pentru ca sunt in aceeasi situatie) si m-am trezit ca ma lupt cu morile (stricate) de vant prin comentariile articolului.
Voi da aici doar copy-paste la ce am incercat sa exprim in comentarii:
“Un articol absolut necesar. Parerile (din comentariile articolului) sunt impartite, evident… pentru ca sunt si privite din situatii diferite. Unul vorbeste din prisma examenelor de acum X ani, cu alt stil de invatamant si alta generatie, cu oportunitati diferite… altul vorbeste despre francmasoni cand nu-i in stare sa scrie corect… iar altul se da academician pe Facebook folosind cuvinte pompoase. Ideea articolului era sa privim din punctul de vedere al unui tanar care da Bacalaureatul anul ACESTA, cu stilul de invatamant si predare din aceasta generatie! Nu este un articol despre cum era atunci si cum este acum, ci despre ceea ce este “aici si acum”. Despre cateva generatii care s-au izbit de acest impediment… Bacul…. dragul de el!
Stand in fotoliile voastre, criticand o persoana cu muuuult sub varsta si experienta voastra, chiar va ofera satisfactie? Mi se pare jenant. Daca dumneavoastra, stimati fosti-elevi-eminenti sunteti multumiti de felul in care v-ati trait viata, de ce nu-i sfatuiti practic si pe cei mai tineri sa-si traiasca viata cum doresc si/sau cum pot? Daca nu sunteti in stare sa dati sfaturi utile, macar abtineti-va de la critica inutila si a jigni pe cineva inferior (cel putin in aparenta!)
Am picat “Bac-ul” in 2010 numai din vina mea, din inconstienta mea juvenila (ce cuvant potrivit!) si de atunci trag ca sa-mi repar gresala. Nu mi-e usor sa ma uit la fostii mei colegi semi-agramati sau total agramati cum au luat bacul (in mare parte, cu spaga) cum fac o facultate si o termina la fel de prosti cum au si inceput-o. Pe langa sentimentul de vina exista si invidie, evident.
Intamplarea a fost (chiar a fost o intamplare.. nefericita) ca am picat la profil mate-info, ca aveam sa dau bacalaureatul la cea mai grea materie din Matematica. Daca aceasta materie nu exista in cazul meu, as fi luat bacalaureatul pentru ca personalitatea mea se muleaza mai mult spre creativitate decat spre logica. Mintea mea si modul meu de a procesa informatia nu sunt genetic structurate pentru matematica si stiinte exacte. Iar daca ce am spus vi se pare o ineptie, va invit sa studiati putin neuropsihologia.
Si iata-ma dupa atatia ani, in aceeasi situatie, lucrand la fel de fel de job-uri care-mi fac greata in loc sa-mi urmez visul de a merge la facultate! Da’ ce, n-aveam timp sa invat in atatia ani? N-aveam timp pentru ca vedeti dumneavoastra, omul mai trebuie sa si manance, sa-si cumpere o haina, ba chiar o carte (si cartile costa, stiati?). Mi-am cumparat manuale pentru admitere la bac doar ca sa-mi dau seama ca la matematica, chiar daca voi toci zilnic pana la 12 noaptea, nu voi putea promova fara sa fac meditatii… si aici revenim iar la problema cu banii… si meditatiile costa! Sa nu mai precizez ca liceul la care am fost ba tinea ore, ba nu tinea, iar cand se tineau, se tineau prost, dezorganizat, superficial.
Nu incerc sa fac o apologie… recunosc ca am fost golan spre deosebire de tanarul de la care a plecat acest articol. Daca el se implica in proiecte productive, eu la varsta lui faceam contrariul, desi nu sunt vreun idiot, va asigur!
Intre timp mi-am mai bagat mintile-n cap (pentru ca asa se intampla cu maturizarea.. cica dupa primii 20 de ani te maturizezi abia). Am incercat si eu sa fac ceva activ si productiv. Mi-am ocupat timpul pentru a studia singur, acasa, autodidact, deoarece scoala si sistemul infect de invatamant nu a fost in stare sa ma invete nimic util, iar ce era cu adevarat util si trebuia sa invat la scoala, nu a stiut nimeni cum sa ma invete ci doar sa ma faca sa retin, ca un papagal. M-am implicat in proiecte, m-am apucat sa scriu, etc.
Visul meu este sa devin psiholog. Nu psiholog de duzina, scos pe banda rulanta si indoctrinat la fel ca la biserica, ci un psiholog care dupa facultate sa-si dedice total viata acestei profesii nobile. Sa merg la cursuri de formare in strainatate, sa lucrez minim 2 ani ca voluntar pentru a castiga experienta si sa ajung in pozitia care sa-mi permita sa scriu carti despre psihologie si sa duc un trai decent. Ce psihologie? Psihologia Copilului si Adolescentului. De ce? Foarte multe motive, printre care si faptul ca ei reprezinta viitorul acestei tari. Nu stau sa fac pe desteptul in fata unor persoane mai tinere ci incerc sa-i inteleg, sa tin pasul cu ei (va sa zica, cu societatea de astazi si de maine) sa-i sprijin, sa-i avertizez in legatura cu greselile pe care le-am facut si eu… Sa fac ceva util!
Dar uite ca nu-i posibil. Un examen, o foaie banala care sa-mi certifice aptitudinile si “valoarea mea intelectuala si sociala” ma tine in loc. Stiti, lumea ma critica pentru asta si eu sunt atat de idiot incat chiar pun la suflet! “De ce nu ai invatat?” Oh, dar am invatat! Am invatat sa fiu eu si sa gandesc singur, pe propria-mi raspundere, nu atunci cand imi spune cineva „asa nu”.
Ce am facut… sa fie bine? sa fie rau? Tot ce stiu este ca nu-mi pot urma visul de a merge la facultate pentru a invata ceea ce ma intereseaza, pentru ca nu am luat acel blestemat de bacalaureat care nu a ajutat pe nimeni cu nimic. In afara de “geniile” care posteaza la articolul acesta, daca s-ar face o statistica am afla cu stupoare ca mai bine de jumatate din ‘vechea generatie’ nu mai stie o iota din materia studiata.
Noi nu am invatat sa invatam, noi am invatat sa memoram. Iar asta dragii mei, ar trebui sa se intampla la animalele dresate, nu la fiintele umane care se bat cu pumnul in piept ca au „constiinta, emotii, sentimente, etc.”. Romanul sarba stie, sarba joaca.
Cu Stima,
O alta victima a invatamantului romanesc“
