Am vazut in sfarsit “Ultima noapte de dragoste” regizat de Nicolaescu. Vreau sa spun de la inceput ca nu sunt un fan al filmului romanesc, de fapt foarte rar apreciez asa ceva, mai ales munca lui Nicolaescu. Dar voi incerca sa fiu obiectiv…
In primul rand, inteleg ca este o ecranizare inspirata din carte, dar felul in care a schilodit esenta filmului mi se pare de neiertat. Inteleg, da, ca a vrut sa schimbe povestea, dar nu poti schimba chiar ideea principala, nu poti transforma personajul principal intr-un idiot suferind de prostie, pe femeia care in carte e descrisa ca o curva sa o portretizezi ca pe o victima nevinovata.
Scenele sunt rapide, banale si nu reusesc sa te prinda cu nimic. Dialogurile la fel. Evenimentele sunt amestecate ametitor. Daca nu ai citit cartea si vezi filmul, probabil nu intelegi mare lucru. Trecerea de la partea I la partea a II-a se aseamana cu o palma primita din neant de la un prieten cu glume proaste, venind brusc si neasteptat.
Tudor (Stefan din carte) apare in film ca un pampalau veritabil, pe cand in carte are o atitudine sanatoasa, cel putin fata de nevasta in timpul mariajului. De fapt, Nicolaescu l-a transformat pe Tudor/Stefan intr-un frustrat, handicapat social iar pe Nicolau (Nicolaescu) l-a/s-a transformat intr-un mare mahar. Partea filosofica a lui Tudor/Stefan lipseste total, in carte insa e prezentat ca un individ care gandeste in mare parte la rece, cel putin pana cand incepe sa fie gelos cu adevarat. Dar Nicolaescu ni-l prezinta gelos oricand, de la inceput. In carte Tudor/Stefan apare indiferent la sfarsit, dupa razboi, dar in film apare acelasi suferind controlat de o nesiguranta dusa la paroxism. Chiar Nicolau (Nicolaescu) il intreaba la un moment dat: “Sunteti crispat?” pff… mai intrebi?! Omul se prezinta ca un tocilar iesit in cluburile de fite din Bucuresti. Actorul este de asemenea mediocru si nu se potriveste deloc cu personajul.
Cat despre talentul lui Nicolaescu de a pune lupte pe film, cel putin aici mi se pare anost. Daca facem o comparatie cu All Quiet On the Western Front, filmul lui Nicolaescu pare un proiect al unor studenti la UNATC, chiar si fata de un film facut in anii 30. Si aici evenimentele sar brusc.. vedem deodata cum sar soldatii peste Tudor si pun o patura pe el, fara sa ni se explice ca el chiar traia un cosmar al frigului, un element esential in carte.
Pur si simplu nu reuseste sa exprime teroarea razboiului si felul in care acesta l-a afectat pe Tudor/Stefan. De fapt actiunea de pe front ne este prezentata ca o plecare la job, unde mai aprinde cate o tigara in pauza. Nu le-a zis si el macar la oameni, “ba, prefa-te si tu putin speriat, putin afectat ca zboara obuze peste capul tau”. Auzi pur si simplu un “ăăăă” fara nici un sentiment, scos de niste oameni plictisiti.
Ideea pe care mi-a lasat-o cartea, este ca pe langa suferintele amoroase care par candva a fii insuportabile, exista evenimente mai tragice si importante. Un singur lucru salveaza probabil filmul… sfarsitul, original, in care acesta declara ca a dezertat si este executat.
In concluzie, e un film fara sentiment, fara esenta, fara farmec. O schilodire a unei opere frumoase.
