Scriu pentru ca prea multi nu-si cunosc natura. Pentru ca prea multi sunt pervertiti de societate. Este o lipsa de identitate peste tot.
Este nevoie de ceva sinceritate in suflet ca sa ne cunoastem si mai apoi sa ne perfectionam. Evident, cred ca am spus-o de zeci de ori de-a lungul timpului… sinceritatea, in primul rand fata de propria persoana, este ca o torta intr-un abis. Ne lumineaza calea, ne lumineaza mintea si sufletul, ne lumineaza viata. Dar prea multi ne ascundem din frica de a afla adevarul, ca suntem prea mici ca sa ne dam atata importanta.
Acum ma exprim grosso modo, la cei care inca n-au invatat sa fie oameni, cu toate calitatile necesare de a-i face mai buni. Sa fim seriosi, cati stiu ce inseamna demnitate, decenta, sinceritate ?
Kitsch-ul se prolifereaza in societate ca un virus, minciuna si falsitatea ne stapanesc caracterele, rautatea este opulenta.
Ce facem ? Cum ne dezvoltam de la stadiul de vierme pe scara evolutiei catre ceva maret ?
Ne deschidem ochii. Simplu. Privim cu sinceritate si minte deschisa tot ce-i in noi si in jurul nostru. Nu mai permitem sa fim mintiti doar de dragul de a fi totul ok. Nu mai acceptam un fals ieftin in defavoarea unui adevar complex si greu de acceptat doar din confort. Pentru ca momentan, asta facem… ne complacem, consumam ce ni se ofera, nu cerem mai mult, ne multumim cu ce primim.. la tv, in ziare, la munca, in relatii, etc.
Trebuie sa ne autodepasim, sa ne atingem apogeul. Este chintesenta pura in viata celui care invata sa fie OM. Este misiunea noastra spirituala care ne deosebeste de animale. Pentru ca suntem si putem fi mai buni.
Discussion