Am mai vorbit pe blog despre parinti si odraslele lor, dar astazi vreau sa ating si alte puncte ale acestor subiecte. Mai exact, rolul de parinte si drepturile copilului. Mi se par doua subiecte foarte importante care merita discutate. Pe mine ma sacaie rau de tot.
Eu am avut o copilarie usoara, frumoasa si multa, multa libertate. Parintii mei au fost intelegatori, poate prea intelegatori. De aceea, poate ca parerile pe care le voi oferi vor parea incorecte. Mi s-a reprosat asta de multe ori… insa sunt un idealist ! Poate chiar naiv ! Dar cred in drepturile omului, indiferent de varsta. La fel cum avem obligatii, avem si drepturi insa de multe ori acestea sunt incalcate… fix de oamenii care ar trebui sa ni le sustina !
De cate ori n-am vazut in familii aceste drepturi incalcate, si nu neintentionat, ci din rautate ! De cate ori n-am vazut pe strada copiii umiliti de parinti.. de cate ori n-am vazut cum, incet-incet, copilul este afectat pana la punctul de retardare. Exagerez ? Nu cred…
Dar hai sa lamurim mai intai care sunt aceste drepturi ale copilului. Cu putin interes, dam un google si gasim intai pe wikipedia informatii despre drepturile care “sunt reglementate de Convenția asupra Drepturilor Copilului adoptată de către Adunarea Generala a Națiunilor Unite la data de 20 noiembrie 1989.” Aceasta Adunare Generala a Natiunilor Unite nu exclude Romania.
Mai departe aflam: “Copiii au drepturi oriunde s-ar afla – acasă la părinții naturali, în familii substitutive, în instituții de îngrijire sau la scoală. Părinții și familiile, grupurile profesionale care lucrează cu copiii, dar si orice cetățean responsabil ar trebui să știe de existenta acestor drepturi. Polițiștii și judecătorii sunt cei care au sarcina să aplice legea, dar toată lumea (în special cine lucrează cu copiii) are obligația să raporteze cazuri de abuz sau neglijență îndreptate asupra copiilor. Autoritățile publice locale și centrale au obligația de a garanta și promova drepturile copilului.”
Bun, acum hai sa le prezentam, pe rand, “așa cum sunt ele enunțate în Convenție”:
-
Copilul are dreptul la stabilirea și păstrarea identității sale.
-
Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
-
Copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia, printr-o măsura dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
-
Copilul ai cărui părinți locuiesc în state diferite are dreptul de a întreține relații personale și contacte directe cu aceștia, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
-
Copilul are dreptul de a primi o educație care sa îi permită dezvoltarea, în condiții nediscriminatorii, a aptitudinilor și personalității sale.
-
Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge și de a beneficia de serviciile medicale și de recuperare necesare pentru asigurarea realizării efective a acestui drept.
-
Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva exploatării și nu poate fi constrâns la o munca ce comporta un risc potențial sau care este susceptibila sa îi compromită educația ori sa îi dăuneze sănătății sau dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.
-
Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care sa permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială.
-
Copilul are dreptul de a beneficia de asistență socială și de asigurări sociale, în funcție de resursele și de situația în care se află acesta și persoanele în întreținerea cărora se găsește.
-
Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva folosirii ilicite de stupefiante și substanțe psihotrope, așa cum sunt acestea definite de tratatele internaționale în materie.
-
Copilul are dreptul la protecție împotriva oricărei forme de exploatare;
-
Copilul cu handicap are dreptul la îngrijire specială, adaptată nevoilor
-
Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice și a vieții sale intime, private și familiale. Este interzisă orice acțiune de natură să afecteze imaginea publică a copilului sau dreptul acestuia la viața intimă, privată și familială.
-
Copilul are dreptul la libertate de exprimare. Părinții sau după caz alți reprezentanți legali ai copilului, persoanele care au în plasament copii precum și persoanele care prin natura funcției promovează și asigura respectarea drepturilor copiilor au obligația de a le asigura informații, explicații și sfaturi în funcție de vârsta și gradul de înțelegere al acestora precum și de a le permite să-și exprime punctul de vedere, ideile și opiniile.
-
Copilul capabil de discernământ are dreptul de a-și exprima liber opinia sa asupra oricărei probleme care îl privește; În orice procedură judiciară sau administrativă care îl privește, copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. Cu toate acestea poate fi ascultat și copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui este necesară pentru soluționarea cauzei.
-
Copilul are dreptul la libertate de gândire, de conștiință și religie. Religia copilului care a împlinit 14 ani nu poate fi schimbată fără consimțământul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul sa-și aleagă singur religia.
-
Copilul are dreptul la libertate de asociere, în structuri formale și informale, precum și dreptul la libertatea de întrunire pașnică, în limitele prevăzute de lege.
-
Copilul aparținând unei minorități etnice, religioase sau lingvistice are dreptul la viață culturală proprie, la declararea apartenenței sale religioase, la practicarea propriei sale religii, precum și dreptul de a folosi limba proprie în comun cu alți membrii ai comunității din care face parte.
-
Copilul are dreptul la respectarea personalității și individualității sale și nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante.
-
Copilul are dreptul la odihnă și vacantă.
-
Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva oricăror forme de violentă, neglijentă, abuz sau rele-tratamente.
-
Copilul are dreptul să crească alături de părinții săi. Copilul are dreptul sa fie crescut într-o atmosferă de afecțiune și de securitate materială și morală.
-
Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea părinților săi sau care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora, are dreptul la protecție alternativă.
-
Copilul are dreptul sa depună singur plângeri referitoare la încălcarea drepturilor sale fundamentale; Copilul este informat asupra drepturilor sale precum și asupra modalităților de exercitare a acestora.
Ei bine, cate din aceste drepturi sunt incalcate de fiecare parinte ? Dar mai important, cati PARINTI cunosc aceste drepturi pe care fiintele lor le au ? Sa nu le cunosti inseamna, dupa parerea mea, lipsa de interes fata de copil. Iar daca le cunosti si le incalci, inseamna lipsa de respect fata de copil si de LEGE. Ca asa am auzit pe un minunat parinte spunand “nu ma intereseaza ce drepturi ai tu, eu sunt deasupra legii!”.
Din aceste 24 drepturi, voi enumera cateva pe care am observat ca sunt foarte des incalcate, si anume:
- Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
Cati parinti interzic acest drept cand vine vorba de alte persoane din afara familiei/neamului ? Aici referindu-ne bineinteles, la relatiile care nu sunt daunatoare copilului.
- Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice și a vieții sale intime, private și familiale. Este interzisă orice acțiune de natură să afecteze imaginea publică a copilului sau dreptul acestuia la viața intimă, privată și familială.
Cati parinti incalca, spre exemplu, dreptul la intimitate al copilului (in general al adolescentului) ? “Hai sa-i citesc mesajele din telefon, sa vad daca iar vorbeste cu baiatul ala nesabuit”. Protejarea imaginii sale publice zici ? Of, Cristoase ! Vino si zi-mi ca n-ai vazut macar o data pe saptamana un copil certat si umilit in public de parinti (de obicei in fata prietenilor/colegilor) doar ‘ca sa-i dea o lectie’.
- Copilul are dreptul la libertate de exprimare. Părinții sau după caz alți reprezentanți legali ai copilului, persoanele care au în plasament copii precum și persoanele care prin natura funcției promovează și asigura respectarea drepturilor copiilor au obligația de a le asigura informații, explicații și sfaturi în funcție de vârsta și gradul de înțelegere al acestora precum și de a le permite să-și exprime punctul de vedere, ideile și opiniile.
Libertate de exprimare nu avem nici dupa 18, nici dupa 80 de ani, sa fim seriosi. Cel putin nu in Romania. Desi cica-i DEMOCRATIE (“De esența democrației moderne ține respectarea drepturilor omului, egalitatea în fața legii, dreptul la opinie etc.” – wikipedia). Dar cand vine vorba de copiii, aici e pur si simplu umilitor. Cati parinti nu permit copiiilor lor sa aiba opinii si sa si le exprime ? Ca sa nu zic sa mai tina si cont de ele, ca deja e prea utopic, nu ? Ce sa stie ‘un putzoi’ de 13 ani, nu ? “lasa ca stiu eu mai bine ce-i trebuie, el nu stie”. Un psiholog ti-ar da peste bot la faza asta.
- Copilul are dreptul la odihnă și vacantă.
Cati copii stau pedepsiti in vacanta ca “au ramas corijenti/au chiulit/s-au imbatat” ? Dar in weekend ? “N-ai voie afara/pe computer/la telefon, pentru ca trebuie sa inveti ca peste o luna dai teza”.
- Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva oricăror forme de violentă, neglijentă, abuz sau rele-tratamente.
Si ajungem la cea mai trista parte… cati copii inca sunt “educati” cu bataia ? “Lasa ca asa invata !”… si mai tarziu ajung cu sechele. L-am auzit pe un “tata” declarandu-mi mandru la telefon ca “trebuie sa ii arat eu cine e jupanul in casa”.
Si ajungem la concluzia ca, dupa atatea drepturi incalcate, copilul nu mai este o persoana cu liber arbitru si vointa. Este ceva lipsit de personalitate, lipsit de caracter. Si mai tarziu, dupa toate pedepsele si umilintele, in timp, ne trezim cu un copil afectat psihic (in mod constient sau nu).
In tara asta (cica, democrata), 90% din parinti nu merita sa fie parinti. Nu exista zi in care sa ies afara si sa nu vad o mama cum isi insulta copilul in public, sau cum il bruscheaza, sau ameninta…
Au impresia ca daca au nascut un copil gata, pot fi considerati parinti. Nu, sa fii parinte este ceva mai complex, si multi vor fi de acord cand spun ca este cel mai greu “job”, dar si cel mai profitabil si placut. Trebuie sa stii sa iti educi copilul. Dar cum sa iti educi copilul, daca tu la randul tau nu esti educat cum trebuie ? “Este greu sa inveti sa zbori ca un vultur cand parintii tai sunt niste bieti curcani”.
De asemenea, au impresia ca daca ii ofera un pat si mancare e de ajuns. Sa fim seriosi, asta primesti si la inchisoare ! De consolare ati auzit ? De sfaturi ? De educatie (chiar si sexuala!) ? De protectie ? De grija reala (nu mimata).
Asta se intampla, intr-o tara Europeana, in secolul 21. Romania, o tara de inapoiati, incuiati, inculti, ipocriti… in care drepturile omului nu sunt respectate.. in care legea este o gluma pentru multi.. in care diversitatea este privita ca pe o boala. Nu degeaba psihologia e privita ca o joaca inutila in tara asta ! Nu degeaba a fost respins proiectul de lege privind Avocatul Copilului ! Nu degeaba asociatia-gluma numita Protectia Copilului se preface ca ajuta aceste suflete sarmane, aruncandu-i in niste centre jegoase in care sunt violate ! Nu degeaba profesorii nu stiu sa explice si nu stiu sa-i invete pe copii mai intai cum sa invete (da, sa te invete sa inveti.. si asta e o arta, Einstein!). Pentru ca suntem o tara de cacat !
Iar unii copii, in naivitatea lor, cred ca ce li se intampla e normal si ca trebuie sa accepte acest tratament. “Asa-i tata, trebuie sa-l accept asa cum e. Asa-i mama, trebuie sa o accept asa cum e, ca ea mi-a dat viata”…. Nu. Nu sunt de acord. Sa dai viata pe care mai apoi sa o distrugi e ca si cum ai oferi un cadou pe care-l ceri inapoi mai tarziu. E ca si cum ai picta un tablou care dupa ce-i terminat alegi sa-l arzi.
“Hei voi, care ati fost odata tineri ! Hei voi, care stiti ce-i omenesc !” – RESPECTUL SE CASTIGA, NU SE IA CU FORTA SI NICI NU TE NASTI CU EL !
