S-ar putea ca o parte a corpului tau sa nu-ti placa. Poate chiar te scoate din sarite. Poate chiar te incurca. S-ar putea sa o urasti. Si, tot asa de bine, s-ar putea sa inveti sa o maschezi. Nu uita insa: orice ai face starea de disconfort va exista. Si, de la un moment dat, vei fi marcat inconstient, pentru totdeauna, de aceasta stare, fara sa stii de unde vine. Vei fi intr-un port aproape pentru totdeauna inchis. Asa ca uite ce sa faci.
In camera ta, unde nu intra nimeni, nu te vede nimeni, iti pui muzica, de preferat o muzica de relaxare, incepi sa te plimbi si pe parcurs, incepi sa vorbesti cu tine. Cu fiecare parte a corpului tau. Fiecarei parti i te adresezi cu calm, caldura, bucurie, ca unei fiinte dragi, spunandu-i ce simti fata de ea, de cand, ce-ti doresti de la ea, cum ai vrea sa te ajute sa fii mai… nu stiu cum. De exemplu: “Buna, inalta mea frunte. Ce bine imi pare ca esti acolo. Senina, calda, destinsa. Te simt asa de-atata timp ! Imi place sa te mangai uneori. Dar si tie! Si pe voi la salut, ochi adormiti. Mi-ar fi placut sa fiti mai mari si sa aveti alta culoare. Simt ca ma ajutati mai putin decat mi-as fi dorit. Oare ce-as putea face ca sa fiti mai expresivi, mai luminosi?” etc. etc. etc.
Adreseaza-te mai mult partii corpului tau care te necajeste. Imprieteneste-te cu ea. Fa lucrul acesta macar o data pe saptamana si, de preferat, si inaintea unei intalniri importante pentru tine, cu prietena ta. Vei vedea cum te vei simti. Impreuna cu o tehnica mai subtila, “Surasul interior”, pe care o vei intalni in aceasta carte, vei cunoaste cu adevarat ce inseamna sa te ocupi de tine. Si vei simti o adiere binefacatoare in toate celulele tale. Urmeaza-ma, si nu vei regreta !
(din cartea “Proadolescentii, ingerii, dementii” de Bebe Mihaescu)
