Religios

Vreau sa vorbesc despre viziunea mea fata de religie si prin etapele prin care am trecut pentru a intelege exact care este treaba cu mine, inainte sa va formati idei gresite.

Cred ca toata lumea trebuie sa fie constienta de importanta religiei in viata privata. Religia nu ar trebui sa fie luata ca si un grup in care alegi sa intri pentru a-ti gasi un loc in societate. Din punctul meu de vedere, religia este ca un drum si destinul sufletului fiecarui om, este modul lui de viata si drumul spre moarte.

Da, religia iti poate schimba stilul de viata, modul de gandire. Spre deosebire de ateism, religia iti ofera ceva mai mult. Iti ofera o noua teorie, o noua pereche de ochi ce te va ajuta sa vezi importanta spiritualitatii in viata si a evolutiei spirituale.

Bineinteles, fiecare religie este diferita. Fiecare religie iti ofera o cale diferita pentru viata, o imagine diferita fata de spirit si fata de tine. Crestinismul este diferit de Satanism, Iudaismul este diferit de Hinduism, s.a.m.d.. De asemenea, fiecare individ este diferit de altul si are dreptul de a-si alege singur religia conform gandurilor si sentimentelor sale.

Pe masura ce inaintezi in varsta, incepi sa privesti viata diferit si chiar religia din care faci parte. Iar atunci numai TU ai dreptul sa iti schimbi drumul. Asta am facut si eu. Am ales ce am considerat ca este mai potrivit pentru sufletul meu, am ales ceva de care eram cu adevarat legat si drumul de care aveam cea mai mare nevoie.

Nu stiu daca religia mea pe care o numesc simplu Egotrism poate fi o religie, dar este cu siguranta o ideologie de esenta spirituala. Ca si ghid personal pentru mine, a ajuns sa fie mai mult decat o simpla ideologie. A ajuns propriul stil de viata.

Egotrismul a luat viata din mai multe cai spirituale pe care le-am studiat si uneori urmat. De la studiu pana la oamenii pe care i-am intalnit, de la experienta capatata si maturitate, am luat ce avea nevoie si le-am pus impreuna. Au fost carti, reviste, articole, website-uri, pe care le-am citit cu o minte limpede. Au fost oameni pe care i-am ascultat cu sufletul deschis. Insa experienta si varsta au fost cele mai importante, observ acum. Mult este “in constructie”, evolutia este in continua schimbare si sunt inca tanar.

Daca impresia pe care o voi lasa in timp pe acest blog este ca am anumite legaturi cu vreo credinta “intunecata” si alte astfel de elemente, nu va sfiiti sa cititi mai departe. Acestea au facut intr-adevar parte din viata mea pentru aproape jumatate din ea, si inca joaca un rol important, la fel cum Crestinismul si Dumnezeu au facut si fac parte din existenta mea.

Insa in viata trebuie sa existe echilibru si trebuie sa invatam sa luam tot ce avem nevoie din orice sursa, fie ea ‘buna’ sau ‘rea’. Dar asta cere o mare capacitate de intelegere si intelepciune si numai incercand si frunzarind putem gasi ce este bun si ce este gresit (pentru noi). Iar asta este exact ce am facut in timpul ultimilor ani si este ceea ce voi incerca sa explic aici, pe blog.

Inca din copilarie am crezut in Dumnezeu intr-un fel sau altul si am privit religia serios. Mi-au fost foarte aproape si intr-adevar au jucat un rol major in viata mea. Intotdeauna am fost devotat religiei si divinitatii, intotdeauna am privit religia si spiritualitatea serios pentru ca am stiut si simtit importanta si impactul lor in viata mea. Consider ca religia are rolul de a ajuta individul sa depaseasca orice limita in calea sa si sa evolueze spiritual si intelectual.

Este adevarat ca majoritatea religiilor, inclusiv Crestinismul au ajuns exact opusul a ceea ce trebuia sa fie si din acest motiv, am fost determinat sa le las in spate si sa imi creez propria religie.

Cu siguranta Crestinismul si alte religii la radacini au avut intelepciune spirituala de oferit, dar incet au devenit nimic mai mult decat puteri manipulative si politice care nu au nici o valoare pentru sufletul omului. Astfel am fost constrans sa imi formez singur drumul, unul personal si subiectiv.

Ce nu am reusit sa inteleg in tot acest timp, si din fericire am inteles in ultimii 2-3 ani, este ca Dumnezeu sau Satan nu sunt responsabili pentru intamplarile si conditiile spirituale din viata si ca nu trebuie sa fim dezamagiti de Ei ci de noi insine.

Probabil, daca in timp potrivit as fi dobandit cunoasterea ezoterica ce a fost atat de bine ascunsa in Crestinism si in alte religii, as fi evoluat mult mai rapid dar asta nu s-a intamplat atat timp cat indoctrinarea si dogma religioasa erau zidurile pe care trebuia sa le sparg pentru a ajunge la acea comoara.

Am asteptat de la zei ce majoritatea oamenilor asteapta de la un angajat sau mai bine zis, de la un sclav. Este adevarat ca nu am cerut bani si faima, o casa si o nevasta, dar ca oricare om am cerut ghidare si putere. Acestea au fost in schimb oferite mult mai tarziu, psihologic explicate prin autosugestie.

Ghidarea si puterea erau de fapt in mine si peste tot in jurul meu. Dintr-un punct de vedere hermetic, divinitatea este peste tot si avem cu totii acces la ea. Zeii au ajuns sa fie arhetipuri si nimic mai mult, dar au ramas agenti ai intelepciunii astfel.

Inainte nu vedeam asta. Nu puteam sa vad cunostintele ezoterice si spirituale oferite, fie in Crestinsim sau Satanism sau altele. Ajunsesem sa privesc Crestinismul ca pe o religie ce m-ar tine departe de evolutie, o religie slaba, limitata, fara logica si spiritualitate. Si oare pot fi invinuit pentru asta ?

In primul rand, logica din spatele acestor religii este atat de ascunsa incat ia ani ca sa fie descifrata. Cu tot simbolismul, cu traditiile, cu dogma, este greu sa penetrezi acest zid si sa gasesti ‘comoara’. In cazul Crestinismului, ‘zidurile’ au devenit mai groase cu trecerea anilor din cauza interpretarilor gresite si misticismului adaugat de oamenii care au lucrat sa o intemeieze ca si religie. Nu este la fel ca atunci cand a fost prezentata de profeti si si-a pierdut esenta spirituala in timp.

A trebuit sa intru mai adanc si mai adanc ca sa descopar toate acestea, si nu a fost prima decizie pe care am luat-o. Cum omul este o creatura lenesa, si eu am preferat sa o ignor si sa ii dau atributuri false.

Crestinismul devenise in ochii mei o religie ce afecteaza in mod negativ stilul de viata si gandire. Am fost Crestin mai bine de 10 ani si tot ce am vazut a fost ce este prezentat de oamenii ce conduc Biserica. Si la fel ca multi altii (ex. Nietzsche) am ajuns sa critic Crestinismul cel prezentat de Biserica nu cel prezentat de suflet. In realitate este o diferenta imensa, dar cum as fi putut vedea cu ochii inchisi ?

Ajusesem sa vad Crestinismul ca pe o monstruozitate, prezentata ca o religie falsa, satirica si revoltatoare. In loc sa vad semnificatia esoterica a Crucii, eu vedeam un crucifix cu un om torturat care este aproape gol.

Crestinismul, religia BISERICII este intr-adevar nimic mai mult decat un fenomen manipulativ pentru cei slabi. Am vazut asta si am dat vina, inconstient, pe Dumnezeu pe care il asociam cu toata nenorocirea reprezentata de Biserica, uitand de treburile mele personale cu El.

Exista o mare diferenta intre spiritualitate si religie, si cel mai bun exemplu pe care il pot da este felul in care Dumnezeu actioneaza fata de adept si felul in care actioneaza Crestinismul. Am facut greseala sa acuz ambele parti.

In timp, m-am schimbat. Dezgustat, am ales exact opusul. Am ales Satanismul, o religie ce avea sa imi deschida noi ‘porti’, o religie ce indeamna adeptul sa fie increzator, autodidact, inteligent, siret si puternic, care indeamna adeptul sa fie un luptator si nu un sclav.

 Religia “intunecata” mi-a imbratisat sufletul in urma cu 10 ani, timp in care ajunsesem sa studiez Satanismul cu sufletul si mintea, cu un apetit pentru cunoastere si o atractie puternica. O atractie puternica ce rezulta dintr-o legatura spirituala cu Divinitatea negativa pe care oamenii o numesc “Satan”.

La fel cum legatura cu Satan era puternica si legatura cu Dumnezeu era una vajnica inca din copilarie. Am fost intr-o stransa legatura cu Divinitatea de cand ma stiu si intr-adevar aceasta a jucat un rol major in viata mea. Am fost devotat ambilor “zei” in timpuri separate din viata si am ajuns sa ii cunosc “personal”. Stiam ca religia are rolul de a ajuta individul sa depaseasca orice limita in cale si sa evolueze iar din acest motiv am fost determinat intr-o oarecare masura sa parasesc Crestinismul pentru stupidul gand ca nu imi oferea ce aveam nevoie la acel timp.

Este adevarat ca in timpul petrecut in religia Crestina am fost foarte anxios si frustrat. Ma simteam gol spiritual si vulnerabil, iar in comparatie cu perioada in care m-am devotat caii Diavolului, pot spune ca partea ‘intunecata’ m-a ajutat mai mult.

 Nu vreau sa fiu prost inteles. Nu vad Satanismul ca pe un refugiu pentru cei dezamagiti de Dumnezeu, sau o razbunare pe lume. Nu este un plan B, o a doua alegere. Spre deosebire de ideea generala si social acceptata, in mod paradoxal, Satanismul nu este ceea ce pare si desi este limitat ca si spiritualitate, aceasta religie poate fi folositoare in anumite situatii. Sa hulesti pe Dumnezeu este intr-adevar un act Satanic care este din punctul meu de vedere juvenil insa pentru mine aceasta religie nu s-a limitat niciodata la asa ceva. A fost mai mult decat un Crestinism inversat.

Cred ca motivul adevarat al acestei alegeri pe care am facut-o in trecut este ca doream sa cunosc acel ‘ceva’ pe care il cunosteam de atat timp si care imi influenta viata. Aici ma refer in mod evident la ceea ce noi numim Diavol sau Satan, in realitate un arhetip al “raului” (esoteric inteles ca si forta negativa). Stiam cine este Satan cu mult inainte sa imi spuna lumea ca este un “drac”. Ii recunosteam prezenta in viata ca si o prezenta asemanatoare lui Dumnezeu insa oarecum diferita. Este o axioma pe care intr-un fel sau altul toata lumea o cunoaste, insa la fel ca oricare lucru oarecum necunoscut, omul prefera in general sa il ignore. Eu in schimb am dorit sa-l cunosc si la varsta de 12 ani am ajuns sa ma documentez serios despre subiect, iar in timp am ajuns sa inteleg  pana am decis sa cunosc personal pe acest Satan si sa aflu care ar fi planurile Lui pentru mine. Abia la varsta de 13 ani viata a luat o intorsatura la 180 grade si am ajuns sa ma proclam Satanist.

Ce a fost important pentru mine in acea perioada a fost relatia pe care o dezvoltam incet-incet cu Satan, din nevoie, incat Dumnezeu parea ca nu are ‘dispozitia necesara’. In timp am ajuns sa lucrez cu acest personaj si am format impreuna o echipa puternica si stransa. Eram in totalitate dedicat zeului care era acolo pentru mine, zeul care nu ma tinea in lanturi ci imi oferea libertate si cunoastere, fericire si dragoste, iar acest lucru a fost real pentru mult timp pana acum 3 ani cand avand anumite experiente si numai din necesitate, am fost nevoit sa renunt la zeul ce am iubit atat de mult.

Eram singur pana cand narcisismul a preluat controlul si m-am declarat Propriul Messia. Zeii pe care i-am venerat au devenit apoi asociati in munca spirituala. Incetul cu incetul, am combinat totul si am format Egotrismul, religia sinelui. Toate acestea si mai mult, am reusit sa le introduc si sa intemeiez Egotrismul si sa ii dau nastere.

Astazi sunt alt om. Am petrecut atatia ani in ‘intuneric’ si acum cand vad ‘lumina’, fie ca ii zici Dumnezeu, Brahman, Atum sau Pleroma, este o implinire atat de grandioasa incat nici nu mi-as fi imaginat ca se poate ajunge la un asemenea nivel al starii de spirit. Multi vor spune ca este un inceput de tulburare bipolara, dar oare, n-o fi altceva ?..

Timp de 8 ani am fost un individ dedicat in totalitate ‘intunericului. Un Intuneric pur, fie ca il privesti in mod simbolic sau nu. Vreau sa zic ca pe langa stilul de viata total daunator si modul de gandire atat de nesanatos, partea mea spirituala a atins uneori cote atat de negative incat devenea sufocant.

Timp de 8 ani am lucrat cu forte si/sau spirite intunecate. Lucruri care la acel timp, imi dadeau de inteles ca sunt singurele potrivite pentru secolul 21. Si cu siguranta, sunt atat de potrivite individului modern din punct de vedere rational incat ai zice ca asta e singura realitate pe care o poti avea. Dar nu tot ce zboara se mananca… este nevoie de o oarecare intelegere ca sa realizezi ca ceea ce pare a fi normal nu este si ceea ce este bun. Si asta realizezi dupa mult timp de contemplare si experienta. Unui prost ii poti spune ca ‘nu e bine’ si poate te va crede pe cuvant. Dar unui individ pe care il duce mintea, nu este nevoie doar un avertisemnt. El vrea sa cerceteze, sa experimenteze, sa se convinga singur. Asta am reusit eu sa fac, dupa atatia ani in care mi-am otravit fiinta si am ajuns la un nivel in care simteam ca am putrezit.

Realizez ce diferenta de nivel este intre spiritualitatea, sau pseudo-spiritualitatea pe care am practicat-o eu cu multi ani in urma, si spiritualitatea aceea pura, cu adevarat divina.

Acum nu spun ca ‘intunericul’ nu isi are rostul. Acesta face parte din realitate, face parte chiar din Divinitate, dar este o parte care trebuie folosita cu o mare grija si experienta.

Acum ma simt ca am inflorit. Si nu ca as fi practicat ceva special, in afara de cateva meditatii simple odata la ceva timp. Dar este genul acela de spiritualitate in care nici nu ai nevoie de un ritual ca sa iti trezesti spiritul. E genul de spiritualitate in care, cu un gram de intelepciune, poti trezi cele mai spectaculoase stari de constiinta prin cele mai banale lucruri.. muzica, dans, rasete etc. Daca unui ras sau unui dans, banal in aparenta, ii dai alte valente si il privesti dintr-un punct de vedere mai.. natural.. iti da asa o energie.

Ajunsesem sa emit o energie atat de negativa incat oamenii din jur erau coplesiti si vroiau sa fuga din calea mea. Si nu o zic eu, ci multi mi-au confirmat acest lucru. Acum mi-am gasit pacea, mi-am gasit iubirea, mi-am gasit sufletul.

E trist, pentru ca lumea a ajuns la un nivel atat de degradat de spiritualitate incat parca si-a pierdut identitatea de fiinta umana. Fiinta umana este o fiinta spirituala. Nu este o scuza ca lucrezi ca un sclav 12 ore pe zi, ca ai 5 copii si nu ai timp pentru TINE. Viata iti apartine si, la fel cum ai grija sa iti speli dintii in fiecare dimineata sa nu faci carii la fel este bine sa ai grija de sufletul tau macar 30 de minute pe zi. Cu totii traim intr-o lume prea stresata, deprimata si ignoranta care nu face nimic sa evolueze, fizic, mental si spiritual. Criza financiara a venit si ne-a afectat mai mult sau mai putin pe fiecare. Si deodata toata lumea traieste ca sa munceasca, in loc sa munceasca ca sa traiasca. Nu pot sa cred ca sunt atat de ignorant sau inconstient sau imatur ca sa inteleg ca nu este alta cale de a trai fara a munci ca un maniac.

Dar este o diferenta. Daca dupa acele 12 ore de munca ajungi acasa si stai in fata televizorului sau te joci pe calculator pana pici de somn mi se pare normal ca nu prea tarziu sa ai o criza de personalitate, sa devii deprimat si obosit. Stiu foarte bine.. am trecut prin asta. Cati dintre voi mai au dispozitia, timpul si energia sa mearga in parc sa alerge jumatate de ora sa isi puna gandurile in ordine ? Cati dintre voi isi mai iau libertatea de a se plimba in natura pentru a se conecta cu sufletul Pamantului ? Cati dintre voi mai stau 10 minute in fiecare noapte pentru a se ruga sau pentru a medita ca sa isi hraneasca spiritul cu energie pozitiva ? Nu mai exista echilibru in vietile noastre, si odata pierdut acest echilibru cu greu il mai recuperezi. Din nou, stiu foarte bine.. am trecut prin asta. In disperare oamenii se duc la Biserica sa se roage pentru succes in viata. Altii isi schimba religia complet, pierzandu-si speranta in zeul care dintr-o data NU MAI EXISTA !

Viata e mai mult decat pare. Odata ce o intelegi, te indragostesti de ea. Daca ai o viata simpla, si spui ca este frumoasa acum la 20 de ani pentru ca te distrezi dansand, mergand in baruri, puburi si cluburi, vorbesti cu prietenii, te joci etc. Dar la un moment dat toate acestea vor parea atat de simple incat nu te vor mai satisface cu adevarat. Spiritualitatea ne ofera ceva mai mult, natura ne ofera ceva mai mult. Nu exista limite din acest punct de vedere.

Un individ de rand ar spune ca religia, meditatia si magia il depasesc. Adevarul este ca EL se limiteaza singur spunand ca acestea il depasesc. Altii le cauta in cele mai bizare locuri, in carti cu caracter indescifrabil, in ritualuri complexe si alte porcarii… si uita sa ridice privirea la cer si sa vada, adevarata magie a vietii !

Nimic nu este mai frumos decat viata. Este cel mai de pret dar ce ne-a fost dat, iar daca noi ne batem joc, e ca si cum l-am arunca la gunoi.

Strig acest mesaj la toti prietenii mei care, desi au un potential atat de mare si niste calitati atat de admirabile, isi irosesc sufletele parca ar fi legati la ochi. NU LASATI FLACARA DIN SUFLET SA PIARA ! Traiti si iubiti ce este de iubit ! Fiti puri asa cum v-ati nascut si recastigati-va adevarata libertate ! Libertatea adevarata nu va este data prin rebeliune, ci prin eliberarea de toate acele lucruri care ne ingradesc spiritul. Inaltati-va ca un Phoenix, gandindu-va ca pana acum ati fost scrum.. si reinviati ! E timpul unei noi VIETI !