Nu sunt psiholog, psihoterapeut sau psihiatru, insa sunt un om ca oricare altul, cu emotii, ganduri si stari mai mult sau mai putin intense, printre care si depresia.
In timp am inceput sa inteleg depresia mai bine, sa o privesc obiectiv, sa o inteleg si sa vad diferenta dintre ceea ce poate fi considerat normal si ceea ce poate fi considerat patologic. Cu totii ne simtim tristi si dezamagiti insa in unele momente aceasta tristete este accentuata foarte mult din diversi factori sociali, mentali, chimici, si se formeaza o stare mentala care este tulburata. Perceptia realitatii este insasi tulburata, incepand sa para altfel decat e. Iar acea perceptie, in timpul depresiei, incepe sa para foarte adevarata.
Atunci cand esti deprimat vezi totul altfel, vezi totul “negru” si crezi cu tarie ca asa este. Simti, nu doar crezi. O simti cu toata fiinta ta si esti sigur ca totul este negru si incepi sa ai anumite scenarii si credinte care sunt destul de indepartate de realitate. Insa cand reusesti sa treci de aceasta stare realizezi ca ceea ce gandeai, ceea ce simteai, felul in care percepeai lumea, era distorsionat. Nu era o simpla tristete, o dezamagire. Era ceva mai mult. Era o confuzie, o tulburare a realitatii.
Spre exemplu, cand esti deprimat de cele mai multe ori ai impresia ca toata lumea te-a parasit, ca nimanui nu-i pasa de tine, iar cand iti revii incepi sa observi ca ai destui oameni alaturi, ca ai prieteni care tin la tine, care te cauta, incepi sa-ti dai seama ca ceea ce gandeai in timpul depresiei era distorsionat, iar cam asta este ceea ce face depresia o tulburare patologica.
Cand ne gandim la depresie nu trebuie sa ne impacientam, pentru ca de cele mai multe ori este usor tratabila, este o iluzie peste care putem trece, uneori cu greu, uneori mai usor, cu sau fara ajutor. Este precum o boala care poate fi usoara ca o simpla raceala sau mai grea, cu care te lupti fie cu un ceai fie cu un antibiotic puternic. Si fiind o boala ca fiecare alta nu trebuie sa-ti fie rusine, oricine poate fi victima acesteia. Nu este o rusine, este parte din viata din care trebuie sa invatam si sa intelegem.
Exista totusi persoane care neaga existenta depresiei, care considera ca este o simpla tristete peste care poti trece cu usurinta daca doresti, peste care poti trece singur fara sa apelezi la terapie sau medicamente si au credinta aceasta tocmai fiindca nu au trait-o, sau au trait-o si nu au inteles-o. Este ca si cum nu ai avut niciodata un orgasm, asa ca ii negi cu vehementa existenta, sau ai a avut un orgasm si nu ai inteles nimic din el, nu ai inteles ce s-a intamplat. Sau ca si cum ai spune ca a face dragoste inseamna sa faci doar sex lent cu miscari si atingeri tandre si sa negi faptul ca este si un act spiritual, nu doar sexual, tocmai pentru ca tu nu ai avut acele sentimente, pentru ca nu le-ai trait la fel. Nu le cunosti, si totusi le critici si le negi. Negi practic ceva ce este dovedit si care poate fi experimentat de oricine.
Daca esti in depresie, sau simti ca esti aproape de o depresie, nu ezita sa ceri ajutor. Nu este o rusine, nu inseamna ca esti nebun, nu inseamna ca esti mai slab decat altii. Inseamna ca treci printr-o faza grea a vietii, care este influentata foarte mult de felul tau de a gandi si de a actiona, sau chiar un dezechilibru chimic. Nu degeaba este numita “boala secolului 21”. Cei mai multi trec prin asta, iar succesul recuperarii poate fi extrem de dificil daca incerci sa treci singur(a) peste iar faptul ca aceasta nu va reveni nu este garantat, deoarece sunt anumite elemente ce trebuiesc intelese si rezolvate, iar acestea pot fi rezolvate cu ajutorul unui profesionist.
Oricat de greu va este, sa stiti ca intotdeauna exista o cale de iesire, asa ca fiti increzatori si faceti pasii corecti. Mintea este un univers in miniatura, dar la fel de complex si captivant ca si universul exterior. Pentru a-l intelege, trebuie sa-l analizam. Este plin de mistere care asteapta sa fie descoperite.
