Radu Cinamar. Il citeam prin 2006, abia aparuse prima carte si l-am citit pana la a 5-a carte cand a aparut, nu mai stiu in ce an. L-am citit la recomandarea unui prieten si recunosc ca mi-a placut, chiar foarte mult. Povestile te duc intr-o lume misterioasa, magica dar in acelasi timp cu un strop de realism.
Din pacate, ceea ce scrie in acele carti a inceput sa fie interpretat ca fiind un adevar, oamenii au inceput sa creada ca ceea ce este povestit in acele carti chiar s-a intamplat si chiar se intampla. Sunt atat de bine scrise incat chiar au un puternic impact emotional. Nu numai atat, dar misteriosul autor despre care nimeni nu stie nimic si a reusit sa ramana anonim pana in zilele noastre, era discutat la emisiuni TV precum Codul lui Oreste, fiecare intrebandu-se cine este. Unii credeau ca este un pseudonim al imbecilului Emil Strainu, probabil pentru ca are carti pe subiecte asemanatoare. Da, s-a creat un adevarat mister in jurul autorului si in jurul cartilor sale. Vorbind cu acel prieten, ne-am dat seama ca Radu Cinamar este sau ar putea fi o anagrama: Ramai cu Dar (lipseste “n”, stiu).
Ce a urmat mai apoi, a devenit o realitate pentru multi care erau deja patati de dacopatia inceputa la inceputul anilor 80, plus cartile de conspiratii pe care le gaseai la tarabe (UFO, ingeri, reptilieni, baze secrete, Iluminatii si ce mai era pe acolo).
Cred ca fix asta il face pe Radu Cinamar si cartile sale ceva special. Puterea de a crea, din misterele sale fictive ceva ce ajunge sa devina realitate pentru unii. Nu orice scriitor de fictiune poate face asa ceva.
[ In poza, eu in 2011 cu cartea “Pergamentul Secret”. ]
