Ipocrizia presei miluite

Articolul a fost publicat inițial pe cristoiublog.ro

Vedem peste tot știri despre cum Putin „pare să fie bolnav de cancer”, cum își mișcă mâna pe lângă corp (sau nu o mișcă), cum ține o pătură pe genunchi, cum pășește ciudat, cum clipește prea repede sau în ce loc se scarpină cel mai des. Toți, fericiți că președintele rus s-ar afla într-o situație gravă de sănătate, deși nimic din ce s-a speculat nu s-a demonstrat.

Pe de altă parte, la noi nu vorbește despre declinul sănătății mintale a președintelui Biden. În America, mulți vorbesc foarte serios și îngrijorați despre numeroase episoade ale președintelui în care dă semne de demență. De câteva ori a fost surprins dorind să dea mâna cu cineva care nu se afla acolo, răspunde incoerent la întrebări, nu știe ce face.

Nu mai spun că nimeni din această țară nu discută public despre laboratoarele din Ucraina, unde se fac experimente pe agenți patogeni periculoși, despre implicarea lui Hunter Biden în afacerile din Ucraina sau despre video-urile cu el când cântărește cocaina și se lăfăie în video-uri cu prostituate. Imaginati-vă dacă toate aceste lucruri s-ar fi petrecut cu Rusia, cu Putin sau fiicele lui Putin.

Nu am văzut, deși probabil că s-a difuzat, însă prea puțin, despre protestele din lume. Despre problemele fermierilor din Sri Lanka și Olanda. Jurnaliștii români par mai interesați de subiectul Buhnici și ce au spus alte așa-zisele vedete despre Buhnici, decât despre cum își pierd unii oameni munca de o viață.

Datoria presei este aceea de a prezenta adevărul, obiectiv. Așa ceva nu există la noi. Iar când spui unor trotinetiști corporatiști că presa este cumpărată, încep să râdă și să facă mișto de un lucru îngrijorător și foarte serios. Nu mai este vorba de a fi părtinitor, ci de propagandă, de alterarea adevărului, de difuzarea unor știri false sau incomplete.