Acesta este un review atipic, pentru un film atipic. L-am comentat pe Facebook în timp ce-l urmăream, și voi reda aici ce am comentat în timpul luptei mele de a viziona filmul lui Jude. Am scris și un review pe IMDb. Ce-i interesant, din cele 1,452 de note date la filme pe IMDb, doar la 10 am dat nota 1, iar din aceste 10 filme face parte și “Babardeală cu bucluc sau porno balamuc.“
ATENȚIE! CONȚINE SPOILERE ȘI SARCASM!
- Așa, ca primă impresie, nu cred că am văzut alt film cu mai multă plasare de produse per minut, iar filmarile de pe stradă par a fi făcute fără acordul celorlalți, oamenii filmați pe stradă se uită la cameră confuzi (era o fată în scena de la librărie care se uită la cameră gen “wtf?! de ce filmezi?!”). Momentan, are același ritm mort, lipsa dialogului și acea atmosferă dubioasă, specifică filmelor românești. Până acum, meh.
- Puțin mai târziu, la scena din piață, vine o babă dintr-o parte și spune direct la camera “mânca-mi-ați pizda”. Deci, da, ăștia filmau de-am pula pe stradă. Pe Jude pare să-l doară-n coaie de orice aspect, el e artist, așadar își permite probabil să-și pună și coaiele pe camera de filmat și să filmeze cu ele. Pentru că suntem artiști!! Ah, la scena când intră tanti asta în scară, au văzut o floricică care ieșea din asfalt. Wow, wow, wow! Ce peisaj! Wow! Trebuie să filmăm! Să arătăm frumusețea! Artă! Wow!
- Dacă mergi pe stradă, ai grijă să nu te scobești în nas. Posibil să fie Radu Jude pe acolo trăgând un film și să apari pe ecranele oamenilor în timp ce-ți cauți mucu’!
- Idee genială, artistică. Hai să filmăm aceste blocuri comuniste vreo 2 minute!
- Masca pare să fie un totem în acest film al hipsterimii supreme. 17 minute (din care vreo 5 au fost în timp ce se fut ăia la început) și deja s-a vorbit de vreo 3 ori despre mască.
- Hai să filmăm și această clădire timp de vreun minut, că dă așa, o tentă artistică, de cultură independentă. Pentru că suntem artiști, suntem avant-garde!
- Bă, dacă apar prin film, mă duc să-l bat pe Radu!
- Ce plm, oprește camera secunde bune să-l filmeze pe un om care stă cu un pepene în mână, apoi mută camera să filmeze panoul cu Fornetti?!
- Coaie, la ce mă uit?!
- La coaie. Am văzut două la începutul filmului. Doamne ajută! Încerc să mi le scot din minte!
- Așa, ca și altă observație. Cred că are o obsesie cu filmările la trecerile de pietoni și la blocuri și la reclame. Mintea mea limitată nu poate înțelege aceste mesaje subliminale. Dar cred că putea trage tot filmul într-o intersecție.
- Au trecut 23:24 minute, rezist eroic! Sau #rezist? Îmi vine să mă dau jos de pe scaun să alerg prin casă, să fac flotări, să fac ceva, orice.
- Hai să mai tragem niște cadre aiurea filmând o clădire random. Că e dărâmată și pare așa… artistică! Păi și ce dacă-i pe timpul celor care privesc filmul? Nu le place, să plece și aia e!
- Frateeee, nu mai pot cu trecerile de pietoni!!! Diseară voi visa treceri de pietoni!
- Minutul 33:09… nu mai pot
Pauză de o zi. Reluăm a doua zi de la minutul 33:09
- Dap, încă o trecere de pietoni. Când se termină filmul vreau să număr scenele cu trecerile de pietoni.
- Hai să filmam și clădirea asta
- Hai s-o filmăm și pe asta la 2 minute după cealaltă clădire! Ne batem joc de timpul ăstora care se uită! hă hă!
- De la filmările voyeuriste de pe stradă, trecem brusc la niște imagini cu România comunistă, cu informații despre răscoale, la imagini cu aborigeni africani, la parada armatei, la povești despre al doilea război mondial…. pentru că, de ce nu? Românilor le place cu de toate! Și pentru că suntem artiști! Suntem avant-garde! Wow!
- După imaginile cu război, trecem brusc la o imagine cu o fată nud (pe care o cunosc) și o glumă pe care eu n-o înțeleg (o aleargă un individ cu o mască de taur. wtf?!). Acum tot ce înțeleg este cum te simți într-un un trip pe psihedelice.
- Urmează niște glume la o casă de marcat, apoi o bibliotecă, apoi imagine cu Catedrala Mântuirii Neamului… toate astea cu niște subtitrări despre fel și fel de chestii pe care deja nu mai am răbdare să le citesc. Mă uit așa, cum m-aș uita în gol, tripat pe ciuperci.
- Au urmat alte imagini, mi-am dat o palmă peste coaie, am fost până la bucătărie să pun niște lapte… vreau un Xanax
- Am dat skip la următoarele… dracu știe câte minute. Mi-am tăiat între timp prepuțul și l-am aruncat pe geam.
- Gata! Începe acțiunea! Vine tanti asta, un individ care seamănă cu Ciutacu la voce îi ia temperatura, apoi intră în școală și de acolo… hai să vedem!
- Bun. Avem scena de umilință publică într-o instituție de prestigiu. Interesant, însă, spre deosebire de declarațiile domnului artist Radu Jude, care ne spunea că acest film încearcă sa arate realitatea, toată această scenă este paralelă cu realitatea. Dacă voi ați mai auzit de astfel de întâmplări, sau dacă aveți impresia că s-ar putea întâmpla așa ceva fără să fie plangeri penale, să-mi spuneți.
Între timp, ne mai uităm încă o dată la scena de futai care e cu profesoara dar de fapt cea care se fute e altă actriță….
- După o oră și ceva, în sfarsit, e ceva ok în filmul ăsta. Așa, o discuție despre etică. Pe care o putem discuta toți oricând, oriunde. Actorii sunt ok. Next
- Ok. Acea discuție despre etică devine o discuție de genul celor de pe Facebook, când se ceartă imbecilii cu imbecilii. Și durează, frate! De 29 de minute mă uit la această discuție.
- Ce plm face Axinte aici?!
- Ok. Nu mă așteptam să se transforme în Dildo Woman
Nu știu la ce mă uit. Iartă-mă, Doamne, am păcătuit!
- Gata! S-a terminat filmul!!!!! Aaahhhh! Libertate!!!!!!
Ca să citez de pe Imdb Trivia, ce spunea Radu Jude care, din prea multe arfe de artist neînțeles, spune: “The essence of cinema is to be a serious art, a serious discipline — I would like it to be treated seriously.” Același om care a regizat o scenă în care o tipă goală e fugărită de un tip cu o mască de taur și o scenă în care doamna profesoară se transformă în Dildo Woman și începe să-i fută în gură pe cei prezenți cu un dildo.
