Si am decis sa ma expun…

Am dat invite pe pagina de Facebook mai multor persoane, dupa mult, mult timp in care nu am promovat deloc blogul. L-am tinut pentru mine si pentru prieteni, pentru motive foarte evidente. Blogul este foarte personal, este un jurnal, este o expunere a mea, exact asa cum sunt, cum gandesc, cu bune si cu rele, lucruri despre care putini stiu despre mine. Dar nu ma tem sa le expun, pentru ca sunt multi care traiesc si gandesc la fel, si se pot regasi in ceea ce am scris.

Cum scriam si in articolul „Despre pesimism, pe scurt”

„voi scrie probabil cel mai personal mesaj pe acest blog de pana acum. Imi permit sa fac asta din trei motive: 1. Nu mai citeste aproape nimeni acest blog pentru ca oricum nu-l promovez. 2. Nu-l promovez si nu scriu pentru nimeni in afara de mine. Cum scrie si la descrierea blogului, este un jurnal (public, da..), un fel de terapie.. 3. Chiar nu mi-e jena de ceea ce scriu, de ceea ce sunt, ba chiar vreau sa fiu clar in asta, sa nu se creeze confuzie.
Cine intra prima oara pe blog probabil ca e uimit de doza mea de pesimism sau poate nihilism, care in mare parte sunt adevarate dar dintr-o alta parte sunt doar aparente. E bine sa cunosti omul inainte de a trage concluzii. Nu doresc sa fac o apologie si nici sa-mi iau apararea in fata nimanui. Vreau sa ma prezint, asa cum sunt…

….. Asta-i parerea mea.. pesimista, da. Subiectiva, da. Si am avut curajul de a o explica si de a-mi expune gandurile care in ochii unora denota slabiciune, spre deosebire de cei care se ascund doar in spatele unui monitor criticand viata unui om pe care nu-l cunosc, dar care se ascund si fata in fata, purtand o masca zambitoare cand inauntrul lor sunt la fel de dezgustati.. de viata, de realitate, de ei insisi…. si pozand in indivizi pozitivi si fericiti, criticand pe altii, reusesc sa se simta mai bine pana cand seara inainte de culcare se gandesc „trebuie sa port aceasta masca pentru a supravietui si pentru a putea fi privit cu placere. fara ea, oamenii s-ar ingrozi. noroc ca doar eu imi stiu defectele.”
Eu mi le expun, pentru ca multi se regasesc in ele. Sinceritatea si adevarul sunt ceea ce un pesimist valoreaza mai mult decat orice.
Personal, consider mai trist un critic care poarta o masca falsa pentru a-i critica pe altii cand se expun, decat cei care se expun constient acestor critici din spatele ecranelor.”

Initial a inceput ca un blog oarecare, apoi am inceput sa scriu despre amintiri si intamplari funny de zi cu zi, iar apoi, a devenit o forma de terapie prin scris, unde, in secret, imi asterneam gandurile care-mi nauceau mintea. Este un fel de “blog cu de toate”, dar sper eu, placut, cu continut de calitate, care sa va placa.

Ma expun, si stiu ca prin asta sunt vulnerabil fata de basinosii din spatele computerelor care isi dau cu parerea, dar fiecare are experiente diferite, gandiri diferite, si chiar nu ma tem de critici, ba chiar le voi ignora pentru ca nu mai am timp si energie sa ma contrazic si cert. Pur si simplu, spun ce am de spus. Este decizia voastra daca va place sau nu. This is me… cum putini ma cunosc.

Servus!