Târgul Cărții – Lăcomie și un deserviciu pentru cultură

Am vorbit data trecută despre cât de frumos știu cei de la târgul cărții să dea țeapă de Black Friday. Ca și cititor și colecționar, umblu prin zeci de locuri pe internet și pe străzi să găsesc cărți la prețuri bune. Asta însă, nu se poate face la Târgul Cărții.

Deși se laudă cu cărțile la 3 lei (pe care și eu le vând tot la 3 lei și toată lumea le vinde la 3 lei) când vine vorba de cărți serioase prețurile sunt… stați să vă explic.

În Decembrie 2021 scriam pe pagina mea de Facebook că Târgul Cărții a luat-o razna cu prețurile, că “o carte care, să zicem că pe Târgul Cărții este 50 lei, pe Okazii o găsești cu 30, pe Anticariat Unu poate chiar cu 20. Așa cred că s-au și dezvoltat atât de mult. Înțeleg, este o afacere, însă oare există niște limite la care putem să spunem “e prea mult, nu mai e ok”?”

Un prieten, bibliofil, biblioman, biblio ce vrei tu, a zis că poți să cumperi sau să nu, că “au de plătit chirii și salarii și taxe pe profit și taxe la stat pentru salarii” și că “ne convine că sunt în centru, nu la Cuca Măcăii, dar ne plângem de prețul mare. Locație în centru și preț mic sunt diametral opuse.” Ok, înțeleg, makes sense. Totuși, mai există vreo 5 anticariate tot în centru care au preturi mult mai mici decât ei. Deci, cum de unii pot întreține această afacere cu prețuri mici și alții n-ar putea? E simplu. Lăcomie. Celelalte anticariate (vechi și respectate) nu și-au deschis 7 anticariate cum au făcut ei (chiar atâtea au în prezent). Au câte un singur anticariat, care merge de ani de zile.

Mai spuneam că “eu nu știu ce alt anticariat a putut să își deschidă încă două locații într-un timp destul de scurt și toate să fie în locații centrale (deci chirii scumpe). Asta îmi spune că fac bani… mulți bani. Mai mulți decât alte anticariate. Acum, după cum ziceam, gândindu-mă la prețurile extrem de mici pe care le oferă la cumpărare și prețurile mari pe care le au la vânzare, eu zic că așa au reușit. Bineînțeles, e perfect legal, e dreptul lor etc. Dar asta voiam să spun în postarea inițială. Dar, cum ai spus și tu, atât timp cât există oameni care cumpară și care vând la acele prețuri, normal că le merge. Plus că știu să își găsească clienți. Spre deosebire de alte anticariate, au două mari avantaje (dupa cum le văd eu):

1. E reclama mai mare. Găsesti anunțuri cu “cumpăr cărți” prin oraș, prin căsuța poștală etc. Celelalte anticariate nu prea au mai făcut asta în ultimii ani, sau nu am observat eu. Evident, omul care nu are treaba cu cărțile nu stă să caute anticariate, ci se duce acolo de unde a primit reclama.

2. Au un site super-friendly.

 

Deci, business-wise, sunt tari, joacă tare, joacă bine.

 

Edit: Al treilea avantaj ar fi că au trei locații fizice în locuri vizibile și una online, deci patru locuri de unde fac bani.

Pe când alte anticariate sunt ascunse pe ici pe colo, cele de la Târgul Cărții sunt stradale, centrale și semi-centrale, deci invită mai multă lume înauntru, nu doar clienții vechi și bookhoarders ca noi, ci oameni care nu sunt bookhoarders dar tot intră, măcar din curiozitate, din cauza că aveau drum pe acolo și tot ies cu o carte de acolo.

 

Ah, și referitor la “poti să cumperi sau nu”. Pai, cumpar. Am dat si 145 lei pe o carte la Targul Cartii. Când vrei neapărat o carte pe care nu o găsești în altă parte, dai, că ai probleme cu capu’ și ești book hoarder. 

Știi de ce cred că uneori au cărti pe care nu le mai găsești în alta parte, nici măcar la alte anticariate? Datorită reclamei despre care scriam mai sus. Un colecționar de carte nu își va vinde cărțile importante la un anticariat, dar unul care nu știe ce-i aia o carte greu de găsit și a primit în căsuța poștală un bilețel pe care scrie “cumpărăm carti” se va duce la ei și probabil se va duce cu cărțile lu’ bunica sau mama sau tata care au murit și care nu le-ar fi vândut în veci, dar acum, ajungând pe mâinile altora, se duc acolo unde vine cel mai ușor și repede.