Unde-i pandemia?

Articolul a fost publicat inițial pe cristoiublog.ro

Sunt un ignorant! De câteva săptămâni nu am mai citit nimic despre pandemie și ciocli apocaliptici, și pot să vă spun cu mâna pe inimă că este cea mai bună alegere pe care am făcut-o pentru sănătatea mea mintală.

Necitind și nefiind la curent cu ce se mai întâmplă prin spitale, guvern și scări de bloc, neștiind ce mai face Omicronu’ (când îți moare neuronu..), mă simt mai fericit, mai sănătos, mai odihnit. Vă spun sincer că, dacă nu aș vedea oamenii pe stradă cu mască și dacă n-ar mai fi aceste restricții, aș uita complet că e „un virus ucigaș[1]” printre noi.

Și vă mai spun un „secret”: Majoritatea oamenilor s-au săturat de restricții și viruși și s-au hotărât să își trăiască viața împreună cu acest virus, să își continue afacerile și să nu mai facă discriminări între oameni. Multe, foarte multe locuri în care, în mod normal, ți s-ar cere Certificat Verde, nu ți se mai cere nimic, dar dacă întrebi ca prostu’, îți va cere. Oamenii își vor viața înapoi. Mi-l imaginez acum pe Arafat cum va spune, în caz că valul 5 (și a câta cocoașă?) va lovi România în mod dezastruos, că toate se întâmplă din cauză că oamenii nu au mai respectat regulile (distanțare, mască, certificat verde, vaccin etc.). Asta repetă de fiecare dată când România este lovită de un val de infectări, indiferent dacă s-au respectat sau nu regulile, indiferent că s-au vaccinat mai mulți oameni, indiferent că în Europa aia civilizată și vaccinată e prăpăd. Trebuie să fie un țap ispășitor, și dacă nu-l avem, îl inventăm.

Chiar nu știu ce s-a mai întâmplat. Am peste 30 de articole la bookmarks pentru a le citi și nu am niciun chef să le deschid. Mi-au mai apărut titluri pe care le-am citit în scârbă, de genul „Rafila se opune Certificatului Verde” sau „Rafila cere Certificatul Verde” (ori sunt eu confuz, ori Rafila, și nu știe ce vrea, de fapt). Sau titluri de genul „Omicron este mai contagios, dar mai puțin mortal” și „Omicron este mortal, ascundeți-vă în munți”. Exemplele sunt multe, în special veșnicele contraziceri legate de vaccin, fie că este eficient împotriva Omicron, fie că nu este, fie că avem nevoie de a patra doză, fie că avem nevoie de o palmă peste față. Nu știu, în acest moment nu mă interesează.

În schimb, în data de 22 decembrie am avut onoarea de a întâlni niște oameni minunați, și am făcut și niște poze pe care le veți găsi mai jos. În fruntea lor, a noastră, a fost domnul Ion Cristoiu, care, spre uimirea mea, nu este cunoscut în rândul celor de 25-30 de ani. Mulți prieteni sau cunoștințe care află că scriu „la Cristoiu” mă întreabă: Da’ cine-i ăla? Și le explic:

Ion Cristoiu este cel mai important analist politic din țara asta amețită, și este și un jurnalist extrem de important, iar după cum arată și ultima poză, cea cu două cărți despre decembrie 89, este și un istoric cu mai multe cărți publicate. Părinții voștri este aproape imposibil să nu știe cine este Ion Cristoiu. Dânsul activează în presă încă din 1971, însă după anii 1990 a devenit un nume cu adevărat important, fiind director și/sau editorialist la publicații precum Express Magazin, Zig-Zag, Evenimentul Zilei, Național, Cotidianul, Azi, Realitatea TV, Jurnalul Național, dar și un important invitat la emisiuni respectabile.

I se spune „Maestrul”, jurnaliștii de calibru îi recunosc valoarea, iar oamenii politici, de la primari la președinți, îl respectă chiar dacă a fost de multe ori un mare critic al acestora.
Este, pe scurt, un om foarte respectat care a muncit o viață, formând jurnaliști de renume, și care nici în ziua de astăzi, la vârsta onorabilă de 73 de ani, nu și-a încetat activitatea profesională. Iar din mai 2020, și eu fac parte din echipa dânsului și este o mare onoare.

În poze o avem și pe Cora Muntean, o doamnă formată de domnul Ion Cristoiu și o doamnă care, deși mică de statură, nu-i bine să te pui cu ea. Este redactor șef la cristoiublog.ro, unde scriu și eu, și care pot spune că mi-a devenit și o bună prietenă. Este un om minunat!
A fost o onoare să mă aflu fizic în prezența acestor oameni, și este o onoare să fac parte din aceeași echipă.

Așa fac oamenii normali. Se întâlnesc, comunică. Asta vă îndemn să faceți și voi. „Trăiți, bă, trăiți, că de murit nu-i nici o scofală.” (Adrian Pintea) Scriam în data de 9 iulie 2020: „Cei care se tem că vor muri de Covid și acceptă să renunțe la orice drept și libertate, le aduc aminte un lucru: Toți murim, mai devreme sau mai târziu, de Covid sau nu. Important este să trăiești cu adevărat până mori. Nu vei ști când și de ce vei muri, dar se va întâmpla, este natural. Frica de moarte este la fel ca și frica de necunoscut. De fapt, ele sunt cam același lucru. Însă, nu putem trăi în teamă, dacă trăim gândindu-ne numai la moarte, atunci degeaba trăim. Nu mai trăim de fapt, ci doar ne pregătim pentru moarte, care nu știm când va avea loc. Așadar, TRĂIȚI FRAȚILOR, atât cât vă este dat, trăiți cu adevărat! Respectați recomandările de bun simț pentru a minimaliza posibilitățile de a lua acest virus (și alți viruși), dar nu vă lăsați călcate în picioare drepturile și libertatea. Sau, dacă vă lăsați călcate în picioare acestea, măcar faceți-o pentru voi, nu decideți în numele altora!”.

Așadar, lăsați fricile deoparte, fiți raționali și trăiți! Sper să petreceți cu toții în noaptea de Anul Nou, să fiți fericiți și să intrați în noul an cu mai multă speranță, înțelepciune și atitudine. Să ne citim cu bine în 2022!

La mulți ani!


[1] Fac referire aici la spusele prof.dr. Vasile Astărăstoae, că orice virus este ucigaș, și degeaba folosim această frază în mass media, încercând să provocăm panică.