Articolul a fost publicat inițial pe cristoiublog.ro
Deciziile politice pentru sănătatea publică în timpul pandemiei au fost contestate în toată lumea, mai mult sau mai puțin. Important, după părerea mea, este cât de mult au fost justificate, cât de legale au fost și, bineînțeles, cât de corecte științific au fost.
Recent am descoperit un articol excelent în prestigiosul gigant de știri BBC din Marea Britanie, în care se face o analiză a acestor decizii. Publicat în data de 28 Aprilie 2021, articolul „The ‘Stomp Reflex’: When governments abuse emergency powers[1]” scris de Luke Kemp ne prezintă printr-o analiză amănunțită și inteligentă felul în care guvernele au acționat în timpul crizei medicale actuale cauzate de pandemia Covid-19. Aici voi încerca să prezint ideile principale și cele mai importante argumente, însă voi lăsa și link către articolul original pentru cunoscătorii de limba engleză. Îmi va fi greu să nu preiau mot-a-mot ceea ce scrie în articol, întrucât aproape fiecare frază este după părerea mea definitorie și extrem de importantă.
„Istoria ne arată că în vremuri de criză, politicienii tind să acapareze cât mai multă putere. Se întâmplă și acum, argumentează cercetătorul Luke Kemp, iar cetățenii democratici ar trebui să fie conștienți de pericole.
O veche zicală spune că o criză aduce atât pericol cât și o oportunitate. În timpul pandemiei de Covid-19, asta s-a dovedit a fi adevărat pentru mulți politicieni.”
Așa începe articolul semnat de Luke Kemp, și continuă analiza folosindu-se de două surse de informație, anume Covid-19 Digital Rights Tracker[2] și Civic Freedom Tracker[3].
Conform datelor colectate de acesta, “un total de 32 de țări au folosit armata sau ordonanțe militare pentru a impune reguli, ceea ce nu a fost fără daune.” Aceste ordonanțe au fost răspunsul guvernelor la pandemia de Covid-19, ordonanțe ce „le-au lărgit puterile și abilitățile”. Cred că scenariul ne sună familiar, aducandu-ne aminte că în 2020 inclusiv guvernul României a scos armata, a dat ordonanțe ce nu erau constituționale și a manifestat o putere exagerată asupra poporului.
Pentru a monitoriza cetățenii, guvernele s-au bazat pe tehnologie, în 22 de țări fiind folosite drone, recunoaștere facială, cenzură pe internet în 28 de țări și chiar închiderea internetului în 13 țări.
Așa cum explică și autorul, acestea sunt „exemple ale puterii de urgență, acțiuni excepționale, pe care statele le-au invocat în timpul crizei pentru a devia de la legile existente. Legal, măsurile de urgență variază de la țară la țară. Multe sunt consacrate sub constituție, oferind puteri specifice executivului, și necesită limite de timp. Multe, dar nu toate, necesită o declarație de urgență a statului.”
Știm foarte bine ce s-a întâmplat și la noi, iar autoritățile se justificau că nu sunt singurii care iau aceste măsuri și că alte guverne au făcut același lucru. Practic, ne-au confirmat faptul că nu numai ei încalcă constituția și fac exces de putere. Din păcate, guvernul României a crezut că prin această justificare se poate acționa dacă și alții fac la fel, iar mulți cetățeni au fost de acord. Cu alte cuvinte, ceea ce scrie în constituție nu prea a mai contat, mai mult a contat ce au făcut alții în alte țări, ce ni s-a sugerat din partea unor entități precum OMS sau pur și simplu ce le-a trecut prin minte celor de la guvernare și a faimosului (sau infamului?) Grup de Comunicare Strategică.
În continuare, Luke Kemp sugerează că atunci când inamicul este la graniță sau o boală este răspândită epidemic, unele măsuri extraordinare pot fi luate, ceea ce este adevărat. Acesta argumentează că lockdown-ul a salvat milioane de vieți, însă unele măsuri s-au concentrat pe o frică incoerentă, ceea ce a dus la abuzuri, iar “ceea ce a început ca o excepție poate deveni frecvent o normă”. Mai departe, deși susține că această carantină și restricțiile de călătorie sunt adesea benefice, acestea pot fi impuse într-un mod democratic. Cu toate acestea, un studiu arată că 50% din reducerea transmisiei virusului Sars-Cov-2 s-a datorat schimbării comportamentului cetățenilor înainte de impunerea lockdown-ului. Însă, prin introducerea monitorizării, întărirea forțelor de securitate și a puterilor politice extinse, “guvernele riscă să facă dezastrul mai rău decat este”.
Mai departe autorul face o scurtă prezentare istorică a introducerii stării de urgență, de pe vremea Imperiului Roman până în 1996, apoi oferă exemplul stării de urgență din 2020 ca răspuns la pandemia de Covid-19.
Lăsând la o parte carantina și restricțiile de călătorie, autorul ne prezintă așa-numitul “Stalker Complex”, care s-ar traduce ca și Complexul Hărțuitorului. Termenul de stalker se referă de obicei la o persoană care te urmărește insistent, hărțuindu-te, invadându-ți spațiul personal și care îți exploatează viața privată.
Deși pentru mulți ideea de agenții puternice care îți controlează și monitorizează viața este mai mult una “conspiraționistă”, aceasta este de fapt un lucru foarte bine cunoscut în special în țări precum SUA sau China[4], unde camerele de supraveghere, dronele și recunoașterea facială sunt peste tot. Luke Kemp vorbește despre aceste agenții care profită în special de pe urma puterilor de urgență, cum ar fi contra terorismul. Acestea includ companii din Big Tech care colectează, folosesc și vând date personale, private. Până aici nu cred că este ceva nou, gândindu-ne numai la scandalul Facebook Cambridge Analytica[5], însă la fel de bine ne putem gândi și la Google și la toate dispozitivele mobile pe care le purtăm cu noi și ne monitorizează nu numai drumurile pe care le facem, ci și conversațiile.
Problema Big Tech este așadar cunoscută, iar Luke Kemp ne informează că aceste agenții din toată lumea au construit o rețea de supraveghere ceea ce ne invadează dreptul la spațiu și viață privată, având ca scuză anti-terorismul[6]. Această monitorizare s-a dezvoltat in Marea Britanie[7] însă și în multe alte țări[8] în ultimul deceniu, precum Franța, Australia, India, Suedia și altele. România nu este o excepție, și am mai vorbit despre acest subiect și în articolul “Despre dictatură, viață privată, revoluție și distopie”[9].
Prin exemplul dat, autorul articolului de la BBC numește aceste acte “Stalker Complex”, adică o grupare care “beneficiază prin profit și control din folosirea puterilor de urgență și răspunsuri la supraveghere, precum măsurile anti-terorism după evenimentele din 9/11 sau din noile modalități de monitorizare prin GPS sau Bluetooth în timpul pandemiei de Covid-19”. Și, așa cum a fost dovedit în multe cazuri, acesta ne spune că există puține dovezi care să susțină eficacitatea supravegherii în masă pentru combatarea terorismului și a virușilor. Astfel, autorul concluzionează că “supravegherea rămâne un răspuns când ne lovește un dezastru, nu fiindcă funcționează, ci pentru că este benefic pentru Stalker Complex” și susține că aceste măsuri introduse în timpul pandemiei de coronavirus ca fiind un “rău necesar” nu sunt justificate, conform unui studiu publicat de Nature Human Behaviour. Astfel, măsurile luate și puterile în caz de urgență sunt folosite mai degrabă pentru ca guvernele să beneficieze și nu pentru a salva vieți.
utorul ne indică faptul că aceste măsuri sunt doar o accelerare a unor trenduri pre-existente crizei Covid-19, făcând referire la un articol prezentat de Reporters Without Borders (Reporteri fără Frontiere) intitulat “2020 World Press Freedom Index. Entering a decisive decade for journalism, exacerbated by coronavirus”[10]. Cred că acest articol ar trebui citit de fiecare jurnalist și fiecare cetățean, întrucât arată un adevăr pe care noi l-am tot repetat pe acest blog, cum l-a repetat și domnul Ion Cristoiu, și domnul Marius Tucă și alții.
Revenind asupra articolului, autorul ne mai prezintă un studiu ce ne arată că „87% din populația globală trăiește în țări ce pot fi considerate reprimate, închise sau obstruncționate” și că pandemia de Covid-19 nu este decât un alt motiv de a conduce lumea spre cenzură, iar aceasta devine mai degrabă un lucru obișnuit prin care guvernele transced legea. Ca o completare, autorul ne atenționează că Al Treilea Reich s-a produs în timpul unei stări de urgență ce a durat 12 ani, din 1933 când Hitler a invocat Articolul 48 al Republicii Weimar, permițând folosirea decretelor de urgență fără acordul parlamentului, iar astfel de situații au mai existat de-a lungul istoriei.
Susținându-și în continuare ideea de “Stomp Reflex”, Luke Kemp aduce în discuție și argumentul că libertățile cetățenilor sunt reduse de către guverne sub pretextul că în timp de dezastru oamenii ar ajunge într-un stadiu haotic, ceea ce nu este adevărat din punct de vedere științific și istoric, astfel că autorul ne mai aduce câteva studii ce dovedesc că oamenii nu intră neapărat în panică, iar populația tinde mai degrabă către altruism și organizare[11] [12] [13].
Concluzionând, Luke încearcă să explice că un dezastru precum o pandemie poate „necesita sacrificii și acțiuni dificile, însă există și modalități de a acționa democratic, făcând apel la altruismul cetățenilor”. Același scenariu ne poate aștepta și în viitor, în cazuri precum schimbarea climatică, război cibernetic sau pandemii bioinginerate.
„În următoarele decenii, avem de ales între lăsarea dezastrului să conducă lumea spre control și corupție, sau către democrație și solidaritate. Dacă vom continua cu Stomp Reflex, adevăratul dezastru va fi că ne îndreptăm către o lume în lanțuri.”
[1] https://www.bbc.com/future/article/20210427-the-stomp-reflex-when-governments-abuse-emergency-powers
[2] https://www.top10vpn.com/research/covid-19-digital-rights-tracker/
[3] https://www.icnl.org/covid19tracker/?location=&issue=25&date=&type=
[4] https://www.theatlantic.com/magazine/archive/2020/09/china-ai-surveillance/614197/
[5] https://en.wikipedia.org/wiki/Facebook%E2%80%93Cambridge_Analytica_data_scandal
[6] https://www.bbc.com/news/world-us-canada-23123964
[7] https://www.nature.com/articles/s41599-017-0061-9
[8] https://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/23738871.2016.1228990
[9] https://www.cristoiublog.ro/despre-dictatura-viata-privata-revolutie-si-distopie/
[10] https://rsf.org/en/2020-world-press-freedom-index-entering-decisive-decade-journalism-exacerbated-coronavirus
[11] https://journals.sagepub.com/doi/abs/10.1525/ctx.2002.1.3.21
[12] https://www.amazon.com/Paradise-Built-Hell-Extraordinary-Communities/dp/0143118072
[13] https://www.amazon.com/Humankind-Hopeful-History-Rutger-Bregman/dp/0316418536
