Sunt diferit de toti pe care-i stiu. Si simt ca nu ma uneste nimic cu nimeni. Ma simt de parca sunt o alta rasa, evitata de oameni, un necunoscut… iar oamenii evita necunoscutul.
Ma vad cum interactionez cu lumea si cat de putine avem in comun. Iar ceea ce avem in comun sunt lucruri atat de triviale! Ca impartasim pasiunea pentru un subiect, un lucru, un hobby. Acestea sunt lumesti, nimic care sa ne poata uni sufletele si sa ne duca pe un drum impreuna, sa putem comunica cu intreaga fiinta.
Pana acum nu aveam nicio problema cu singuratatea, si nu stiu daca am acum, insa sunt intr-o confuzie.. sau poate este o trezire! Poate acum incep sa ma inteleg. Acum inteleg cum sunt eu de fapt.
Poate am doar o zi proasta, poate am dormit prea prost azi noapte, poate este un moment de slabiciune, unul in care ma simt cu adevarat singur, un moment in care simt ca nu am la cine sa apelez, sa-i spun greutatile care ma apasa, si acel cineva sa ma inteleaga pe deplin si sa-mi spuna exact ce am nevoie.
Poate comportamentul meu deranjeaza. Poate gandirea mea deranjeaza. Indeparteaza.
Da, foarte multi de “poate” in acest mesaj (trimis catre cine?). Orice e posibil. Important este ca sunt scarbit de societate, de oameni. Iar ei sunt scarbiti de mine.
