Vorbeam in postarea anterioara despre romanii din strainatate care-si dau cu parerea despre situatia actuala a tarii.
Ma refeream la “romanii” astia stabiliti de minim 5 ani in America sau alte tari, care isi permit sa-si dea cu parerea si sa dea sfaturi in legatura cu situatia Romaniei, stand confortabil intr-o alta tara fara sa traiasca pe viu situatia despre care vorbesc cu atata nonsalanta.
“Eu cred ca Romania este pe drumul cel bun, ca s-a dezvoltat atat de mult in ultimii ani (in care eu n-am trait in acea tara) si si-a aratat potentialul in fata unor tari precum America (ca un catelus care isi arata trucurile invatate de la stapan) si s-a aratat a fi un adevarat partener de incredere in UE si NATO (tot pe post de catelus)“
Citatul de mai sus este fictiv, dar bazat pe sute de citate reale ale unor romani ce muncesc de multi ani in functii importante in ALTE TARI, dar si pe zeci de citate ale unor proaspeti absolventi la facultati de elita din strainatate pe care am avut ocazia sa le citesc sau sa le ascult pe internet, prin ziare sau pe la TV. Este bazat pe declaratiile unor tineri ’eminenti’ care au fost sponsorizati de parintii lor ’eminenti’ pentru a ajunge la facultati de prestigiu si care de prea multe ori isi dau cu parerea despre situatia tarii in care nici nu mai traiesc de cativa ani si care, atunci cand au trait, au fost pupati in cur de toata lumea incepand de la parinti pana la profesori si vecini si x si y. Ei, studentii perfecti pe care toata lumea ii iubeste, studentii constiinciosi care nu se drogheaza, care nu fumeaza, care nu beau, care nu fac sex neprotejat… (stai, ca am luat-o deja pe aratura.. ma gandeam la cineva).
Mi-ar placea sa cred ca toti acesti tineri eminenti care-si dau cu parerea prin ziare si pe la TV au pornit si ei de la 0, au trecut prin ce trec majoritatea romanilor (saracie, foame, umilinte, discriminare, etc) si n-au fost sponsorizati de parintii lor la fel de eminenti ca sa ajunga la facultati straine, in tari straine, cu teze de masterat/doctorat despre Romania. Mi-ar placea sa citesc parerea unui student eminent care a iesit dintr-o familie de tigani sau romani saraci, care a trait o viata intreaga in saracie, foame, umilinte si discriminare si care ar vorbi si din experienta si din teorie ‘academica’.
Offf! Studenti eminenti plini de entuziasm! In timp ce academicienii si elita intelectualilor din Romania deja s-au resemnat. Cine are dreptate? Batranii cu experienta care au obosit sau tinerii fara experienta care sunt plini de vitalitate?
Nu stiu si nu cred ca are importanta parerea mea. Pan’ la urma, cine-s eu sa-mi dau cu parerea? Cine-s eu sa comentez in fata unor studenti eminenti? Eu n-am nici ‘bac-ul’ luat. Abia stiu sa scriu corect…. sunt un tanar frustrat cu tulburari de personalitate si afectiuni psihice care a trecut prin viata ca un glont prin stomacul plin de McDonalds al cuiva. 🙂
Mi-a venit in gand treaba asta cu romanii stabiliti in alte tari sau studentii eminenti dupa ce am citit un articol pe ziare.com, cu parerile unei tinere, Manuela Mot. Va rog, nu ma intelegeti gresit, nu zic ca ceea ce a expus Manuela Mot in acel interviu este gresit ba din contra, este partial si aproape complet adevarat. Dar si asta nu-i tot teorie? Suntem toti buni la teorie. Noi, ROMANII, suntem buni teoreticieni, suntem niste critici excelenti.. EU, sunt un critic si un teoretician excelent, care nu face mare lucru pe langa asta. Pana si entuziasmul si optimismul unor tineri au ajuns sa-mi repugne. Eu sunt micul si noul Cioran, care vede totul in negru, chiar si atunci cand nu e (neaparat). In timp ce noi ne dam cu parerea pe internet si in interviuri, alti romani sunt umiliti (de fapt se umilesc, fura si omoara intre ei). Cred ca terapeuta mea mi-ar da doua palme sa ma trezeasca si din partea ei le-as primi cu bucurie. Este printre putinii oameni care ma pot contrazice si care ma pot scoate din ‘nebunia mea’.
Am totusi o nedumerire: Cine este (E)Manuela Mot despre care scrie pe ziare.com? “Manuela spune“, “Manuela crede“.. dar cine-i Manuela? Nu fac “misto”, vreau sa stiu cine-mi preda lectii de “supravietuire”. Sunt intrigat! Poate chiar… entuziasmat! Din prezentarea Fundatiei Caesar de pe site-ul oficial reiese ca sunt o echipa de tineri foarte entuziasti si vreau si eu sa fiu ca ei! Vreau si eu sa-mi permit sa fac o facultate, sa am un master, un doctorat si sa-mi pot expune parerile personale si/sau academice. Vreau si eu “o tara ca afara” si vreau si eu o viata decenta fara stres si spume. Ce pot sa fac?
Pana atunci, sloganul meu electoral e:
