Aventuri in Bucuresti

Practic, orice iesire in lume este o aventura… dar o iesire in BuCUResti este una speciala, indiferent ca te duci pana la magazinul din colt sau… la interviu.

EI bine, ieri am avut un interviu. Nimic deplasat in aparenta. In mintea mea, totul avea sa decurga normal, din momentul in care am iesit pe usa pana la intoarcere. Ei bine, nu..

Am plecat in graba, plin de entuziasm, hotarat sa ma angajez la un job frumos. Soarele zambea pe cerul albastru de primavara iar inima mea batea ca unui copil in prima zi de scoala.

Fac primul pas pe usa si trag in piept aerul proaspat venit de la ghena blocului. Minunat! Sa trecem la treaba!

…. dau sa incui usa si… se blocheaza cheia. 😐 Calm imi zic, totul se rezolva CU Calm… intorc cheia stanga, dreapta.. nimic. Timpul trece, devin agitat.. nu vreau sa intarzii la interviu. Fut un pumn in cheie si isi revine. Perfect, challenge unlocked! Nu mai incui, ca dracu stie cum ramane cheia in iala (sau yala?).

Ies din bloc si pornesc spre destinatie. Mergand spre statia de autobuz, scot telefonul si incerc sa-l sun pe var-miu. Atent la taste, nu vad unde calc si… da, am luat pe talpa un mare cacat de caine.

Aici la Tineretului este paradisul rahatilor de caine. Pe oriunde mergi, exista un cacat la fiecare metru patrat. In Berceni erau doar dare de pisat.

Revenind…. caut sa ma sterg pe bocanc si merg pe iarba la intrarea in parc. O idee proasta, ca am scapat de cacat si m-am umplut de noroi.. mult noroi, care se intindea de data asta si pe marginea bocancului si se observa. Ce p#&@ mea fac acum ?! Eram deja contratimp.

Am ajuns in statie si am vazut un ziar pe jos. Perfect ! Il iau, ma retrag in spatele statiei undeva langa un gard si incep sa frec la bocanc. Intr-un final, s-a curatat. Autobuzul meu insa, pleca fara mine, eu fiind ocupat cu ziarul.

Incep sa ma enervez. Aprind o tigara si astept din nou autobuzul. Din fericire, n-am stat foarte mult si a venit repede. Ma urc.

Next stop: Calea Vacaresti

Eu trebuia sa ajung la Mall Vitan si ca sa fac asta, trebuia sa iau de pe Calea Vacaresti autobuzul 634 (sau ceva de genu). Dar nici asta n-a fost sa fie.

Absolut tot bulevardul era un mare santier. Pe o parte se lucra la Marea Piramida a.k.a. Pasajul Vacaresti, pe alta parte se lucra la trotuar. Pe mijlocul bulevardului, gard… un gard lung si nici o trecere de pietoni ca sa pot traversa pana la statia de autobuz. In naivitatea mea, am crezut ca acel gard se va termina la un moment dat si ca voi gasi poate si o trecere. Nici o sansa ! Am mers pe jos o statie si am luat autobuzul pana la Piata Sudului. In acel moment eu ar fi trebuit sa fiu deja la interviu. Stres, nervi, spume… din autobuz ma uit ca prostu pe geam si observ ca gardul se intindea aproape de Piata Sudului. Bine ca am luat autobuzul repede, imi zic. Intarzii maxim 30 de minute.

Bun. Ajung la Piata Sudului si ma indrept spre trecerea de pietoni iar eu ca un pieton civilizat, astept sa se faca verde.. si se face.

Traversez in graba jumatate de strada si ma tamponez cu o idioata/proasta/handicapata/autista/curva/muista/etc. Pizda in loc sa isi vada de drum, se opreste brusc in mijlocul strazii belindu-si ochii in telefon. Cedez nervos si o injur cu pasiune. Proasta se uita la mine si rade. 😐

etc etc etc…. ajung in statie la 634, mai aprind o tigara. Vine si autobuzul, ma urc, validez cardul si calatoresc civilizat. etc etc etc.

Ajung pe Calea Vitan. Mai aveam 2 statii de mers pana la Mall unde aveam interviul si m-am gandit ca as ajunge mai repede daca iau alt autobuz, 123-ul. Fix pula. Am stat ca un bou 15 minute in statie impreuna cu alti idioti si ne uitam unul la altul intrebandu-ne probabil in gand, unde cacat e autobuzul. Eu nu stiam ca vine asa greu, ca n-am treaba cu zona aia. Deja am stat destul, nu pot s-o iau pe jos ca dup-aia sigur vine autobuzul si mi-o ia in fata. etc etc etc. VINE AUTOBUZUL ! Sarbatoare, lacrimi, rugaciuni de multumire.

SIIIIIIIIIIIII… am ajuns la Mall. Alerg ca un nebun pana la magazin unde aveam interviu. Dar fiind naucit de intamplari, in loc sa intru in magazinul in care trebuie, am intrat in altul asemanator. Unde-i problema ?… magazinul meu era la ultimul etaj, la -1, iar eu eram la etajul 2 sau 3. Ok.. Unde-i problema ?!!!!!

Eu eram la Media Galaxy, unde ajungi pe niste scari rulante care te duc numai in sus. Ca sa cobori, trebuie sa iei liftul… liftul care, nu mergea. 😐 … in mintea mea se declansa o criza de tourette. Ma duc la un paznic si il intreb cum dracu ajung eu jos. Ii zic ca nu merge liftul deci n-am cum sa cobor pe unde trebuie. Individul imi recomanda sa o iau pe scarile angajatilor si sa ies pe usa de iesire (evident). Zis si facut..

Cobor scarile… un etaj… doua etaje.. trei etaje. Nu gasesc usa de iesire. Ce pula mea ?! aoleoooooooo…. urca iar scarile ! un etaj, doua etaje… observ o usa dubioasa pe care nu scrie nimic. Ori intru peste niste mafioti la masa de poker, ori gasesc iesirea. Norocul meu, a fost a doua varianta.

etc etc etc. Am ajuns la magazin. Ah da, e vorba de Diverta by the way. Cu ultimele puteri, printre gafaieturi, le zic angajatelor ca aveam interviu. Moment in care aflu caaaaaa…. sefa nici nu ajunsese la magazin.

Tot stresul ala ca intarzii, toata fuga, toate cacaturile.. degeaba. Ba mai mult, a trebuit sa astept sa vina. Mi s-a spus ca ajunge intr-o ora, maxim o ora jumate si ca daca vreau pot sa astept in magazin, sa imi iau o carte si sa citesc pe canapea.

N-aveam de gand sa mai trec si prin alte cacaturi, asa ca am stat la locul meu si am asteptat. M-am uitat pe la rafturi, am luat cartile la rasfoit, m-am linistit si mi-am luat niste Culianu sa citesc pe canapea.

Ma asez si citesc linistit.. moment in care, un adolescent handicapat imi tulbura toata pacea. Se azeaza pe canapeaua din fata mea si se pune si el sa citeasca, dracu stie ce. Nu bag de seama si imi vad de citit… dupa un minut insa, am crezut ca-i fut o perversa pe sub barbie. Idiotul incepuse sa scrasneasca din dinti si sa isi roada unghiile iar tot zgomotul ala extrem de enervant m-a facut sa-mi bag p&$* in ea de carte si sa plec de acolo.

Trecuse deja o ora jumate si nu stiam ce sa fac. M-am dus din nou la o angajata de acolo si ii spun politicos de situatia mea. Ce sa aflu ? Sefa a ajuns deja de jumatate de ora, dar nu m-a chemat ca avea treaba. O rog pe angajata sa intrebe daca mai sunt nevoit sa stau sau daca reprogramam interviul. Se duce, vine si zice ca mai dureaza. Ok, fie. Nu mor inca putin. S-o rezolv si sa scap dracu. Am plecat pana afara sa mai trag o tigara pe fuga.

Am revenit, mi se spune ca in 5 minute vine sefa sa vorbim. Ok. M-am mai invartit prin magazin 10 minute si a venit. A fost o doamna simpatica cu bun simt si si-a cerut scuze pentru intarziere. Am trecut la interviu, totul bine.. oarecum.

Aflu ca m-am zbatut pentru un job de cacat. Program cretin si plata sub salariul minim pe economie. E vorba de 700 lei plus bonuri de masa. La DIVERTA !… stau si ma gandesc…

Bine, ca sunt 700 lei sau ca sunt 1000 nu-i mare paguba. E un domeniu placut si daca nu-mi convine pot oricand sa plec. Am acceptat postul. Sefa m-a acceptat si ea.

ETC ETC ETC !

N-o mai lalai mult. Am luat tramvaiul pana acasa. Am stat sa indur mirosul boschetarilor de langa mine pana la Tineretului, dar aia e.

Ajung intr-un final acasa si ma trantesc in pat. In mai putin de 5 minute am adormit ca o scroafa….

Dupa o ora insa, sunt trezit brusc cu un telefon de la sefa. Imi zice ca a uitat sa-mi spuna ca trebuie sa merg la nu stiu ce medic de-al lor sa imi evalueze sanatatea sa vada daca sunt apt de munca.

Eram pur si simplu nauc de oboseala, eram pe jumatate treaz, nu intelegeam nimic din ce imi comunica, iar eu la randul meu ii vorbeam automat. Nici nu-mi dadeam seama daca visez sau chiar vorbesc la telefon. In fine, cumva am notat adresa medicului… care-i la mama dracu, departe de mine. E vineri si teoretic, luni ar trebui sa ma duc la munca dupa ce rezolv cu medicul pizdii. Inca ma gandesc daca sa accept sau nu jobul. Am mai aplicat la altele mai bune doar ca n-am fost sunat inca.

Intre timp, am dat de un articol interesant despre munca la Diverta. Arunca un ochi: http://www.zoso.ro/cum-e-sa-lucrezi-la-diverta/

Sa mai zic ca dupa acel telefon n-am mai adormit deloc pana dimineata ?