In ultimul timp observ un handicap social in randul persoanelor cu care obisnuiam sa interactionez (nu te simti ofensat ca am folosit un termen MEDICAL. spun handicapat ca referire la o incapabilitate de socializare). Ce-i mai interesant e ca multi observa aceleasi lucruri la altii.
Ca de fiecare data cand incerc sa deschid o conversatie intreband persoana ce face, primesc raspunzuri in flegma de genu “bine”, “pm”, “nimic”. Sau ce vrei sa zici, ca stai ca prostu pe scaun si te uiti la monitor 8 ore pe zi cat esti online ?
Mai sunt de asemenea persoanele noi care ma adauga pe facebook sau messenger si nu spun nimic, asteptand sa deschid eu conversatia si sa incerc sa aflu cine sunt si ce vor. Si mai interesant, multi stau pe invisible si nu stii cum si cand sa le comunici.
Apoi, mai exista acei indivizi care te saluta si pleaca de la computer pt urmatoarele 30-40 de minute. Wtf ?!
Nu colectionez id-uri si prieteni. Decat sa am o lista lunga de handicapati, mai bine o limitez la cele 3-4 persoane care mai stiu sa socializeze.
Am incercat sa cunosc femei care la prima impresie ai spune ca’s interesante. WRONG ! Macar daca as intalni una fara o mana, fara un picior, dar macar cu un gram de creier !
Nu caut discutii filosofice, dar nici cretinatati si chit-chat-uri. Daca nu ai chef sa vorbesti, daca nu ai chef de mine, daca NU MA MAI SUPORTI… scoate-ma frate din lista sau spune-mi sa nu te mai bag in seama. Poate am eu o problema.. in orice caz, e stresant.
Sunt intr-o perioada stresanta, si sunt cu banana in cur. E un fel de PMS. De trei zile visez ca bat pe cineva.. Pe strada injur lumea in gand sau pe sub geaca. Nu`i bine, stiu, dar nu`i vina mea ca sunt inconjurat de IDIOTI. Daca online gasesc handicapati sociali, pe strada gasesc handicapati in toata regula. Am o chestie cu oamenii care nu stiu sa mearga pe strada, care se opresc in mijlocul drumului, care merg ca la muzeu (incet), care merg in linie cate 5 pe un drum de 3 persoane, care nu stiu sa ocoleasca si sa faca loc si altora sa mearga pe strada (ca nu ti`a luat ma`ta trotuar!), care merg ca pe sine si nu stiu sa mearga in toate directiile, care intra in mine si ma baga in balti, cacati sau strada.
S-a tampit prea mult lumea. De aceea mi-am si schimbat grupul de ‘prieteni’ si cunostinte, si locurile unde mai merg. Am cautat grupuri de oameni cat mai maturi cu care pot sa vorbesc despre chestii cat de cat interesante (daca nu chiar intelectuale). Nu mai am rabdare de caterinca si chit-chat. Am nevoie de o stimulare intelectuala. Nu mai suport prostia din jur, pur si simplu nu o mai pot tolera, ma scoate din minti ! Nu mai pot sa stau pur si simplu in grupuri de adolescenti care o ard numai prin cluburi, nici nu mai am energia pentru astfel de discutii si activitati.
