Ma tot contrazic cu lumea cand vine vorba de muzica de calitate. Si imi vine sa-i scuip pe aia care mi-o baga pe aia cu ‘gusturile nu se discuta’.
Dupa parerea mea, orice forma de arta trebuie sa fie apreciata dupa calitate, nu dupa gust. Gusturile variaza de la om la om in functie de nivelul de cunostinte.
Daca un individ a fost obisnuit cu viata saraca din cartier, n-o sa poata aprecia muzica clasei inalte. Pentru ca nu o intelege. Nu stie unde sa fie atent cand asculta, de exemplu, o partitura de Mozart. Pentru ca nu cunoaste complexitatea muncii din spatele acelor note. Sau nu intelege mesajul (deseori subliminal) pentru ca nu l-a intalnit in viata sa. E atat de simplu !
Daca nu iti place Mozart nu inseamna ca nu este de calitate. Daca tie si restul miilor de manelisti nu va place Bach, nu inseamna ca nu este de calitate.
Treaba asta cu ‘daca place la toata lumea, inseamna ca-i bun’ e o ineptie. Invata ca “diamantele scumpe se gasesc doar in noroi” si nu oricine are acces la ele.
Mie mi se intampla sa nu-mi placa multa muzica de calitate, dar constientizez ca este valoroasa pentru ca am o oarecare idee despre muzica. Am ascultat, studiat, simtit, TRAIT… zeci de stiluri muzicale. Vreau sa zic ca eu daca vreau sa inteleg un stil muzical cu adevarat, ma implic intru totul in el. Intru in lumea acelui stil, ma cuplez cu el. Analizez fiecare element ce se leaga de acel stil, fie ca este vorba de auditiv sau de stilul de gandire/viata/comportament. Pentru ca, pana la urma, muzica este o manifestare a propriului caracter. Este exprimarea gandurilor si sentimentelor. Nu ? Este o forma de comunicare… o lectie.
Daca muzica nu are aceste viruti enumerate mai sus, inseamna ca nu este muzica adevarata. Orice forma de arta are aceste trasaturi, acest scop final. Cine confunda arta cu infrumusetarea este un cretin ! Arta nu este neaparat “frumoasa” sau “draguta”, arta poate fi foarte violenta, foarte depravata, dar tot arta este pentru ca reprezinta ceva existent, ceva care face parte din lume si este prezentat prin ochii celui care o creeaza.
Nu am cunostinte practice de muzica sau arta, desi sunt artist la randul meu. Nu cant la nici un instrument, dar am invatat sa-l apreciez.
Nu vorbesc numai de arta “suprema”, de genii muzicale.. vorbesc de orice fel de arta de calitate. Vorbesc de arta care comunica si transmite, care creeaza, care distruge, care invata, care… are un scop PRACTIC !
Cum spuneam, am trecut prin multe stiluri muzicale si din zecile pe care le-am studiat, doar doua nu-mi plac. Raggae si manelele. La manele nu cred ca este cazul sa spun motivul, iar la reggae e vorba de o nepotrivire de caracter.
Totusi, in mod paradoxal, din toata muzica (arta care transmite) pe care am ascultat-o, cel mai mult apreciez muzica electronica. Ti-as mai scrie cateva pagini doar ca sa iti explic ce inseamna in viziunea mea acest stil de muzica. Ce poate fi mai interesant decat o muzica FARA CUVINTE, care transmite MII de sentimente, idei, etc ?
Lumea nu mai stie sa aprecieze arta. De aceea nu vor mai iesi la suprafata talentele adevarate, cum ieseau in trecut. Acum este cantitate, nu calitate. Arta nu mai este luata in serios, este privita ca un fel de free-time sau joaca a oamenilor mari, dar daca s-ar cunoaste cu adevarat adevaratele calitati ale ei, poate situatia ar fi diferita. Ce pacat.
Imagineaza-ti cum e pentru mine faptul ca nu ma inteleg la muzica cu prietena… pentru mine muzica e ca aerul, nu rezist nici sa ma cac fara sa aud ceva muzica. Dorm, mananc, ma fut, ma masturbez, etc.. pe muzica. Ma jur. Eu sunt un caz mai exagerat, evident.
Cat as vrea sa o invat… fata-i desteapta foc, si nu inteleg cum dracu poate sa asculte asemenea ‘artisti’. Din pacate mi-am pierdut 700 gb de muzica si am ramas cu fff putina… mi-am pierdut cartile si articolele despre muzica. Erau bune in cazul asta…
Baby, pregateste-te ca de acum nu mai asculti Katy Perry la mine !
Discussion