Pagina IMDb: https://www.imdb.com/title/tt7131622/
Da, nu ma asteptam sa-mi placa, mai ales atat de mult. Pentru ca nu sunt fan Tarantino. Adica, spre deosebire de oamenii care-l iubesc pe Tarantino pentru filme precum Pulp Fiction si Kill Bill, eu am preferat Reservoir Dogs, Inglorious Basterds si bineinteles, Django Unchained si The Hateful Eight care au reinventat Western-urile.
Dar, pentru ca tot vorbim de Western-uri… hai sa trecem la subiect. Once Upon a Time… in Hollywood.
Ne dam seama inca de la titlul filmului ca se va concentra (din nou) pe ceva western, desi filmul in sine nu este nici pe departe un western, este o dramedie excelenta si un tribut, in primul rand pentru ultima perioada a asa numite-i Golden Age a Hollywood-ului (Epoca de Aur a Hollywood-ului), iar in al doilea rand, pentru “spaghetti western-uri” precum Once Upon a Time in the West a legendarului Sergio Leone (care mi se pare ca este mentionat de cateva ori in film). Pentru cine nu stie, Sergio Leone este cel care a creat stilul “spaghetti western” (spaghetti fiind o referinta la filmele italiene… este evident de ce). Tot Leone este cel care a regizat unele dintre cele mai populare filme western in care apare Clint Eastwood, si anume trilogia “Dollars” (A Fistful of Dollars, 1964), (For a Few Dollars More, 1965) si (The Good, the Bad and the Ugly, 1966) dar si pentru trilogia “Once upon a time” (Once Upon a Time in the West, 1968), (Duck, You Sucker! 1971) si (Once Upon a Time in America, 1984). Cel din urma nu mai este un western, ci unul dintre cele mai apreciate filme cu gangsteri/mafie. Despre Sergio Leone se poate vorbi mult, si la superlativ, insa as devia prea mult de la subiectul initial. (ca si completare, au mai fost multe filme inspirate de titlul Once Upon a Time, precum Once Upon a Time in Mexico).
De fapt, filmul este un tribut pentru ultima parte a anilor 60, iar referintele facute in film sunt numeroase, si nu se leaga numai de partea cinematografica. Am fost foarte surprins cand am vazut aparitia unei tinere mai dolofane careia i se spunea Cass, si mi-am dat seama ca nu poate fi vorba decat marea Mama Cass de la The Mamas and the Papas. Pe langa asta, filmul este plin de referinte extrem de importante din acea perioada, precum miscarea hippie, industria filmelor pentru adulti si pentru Playboy si evident, Charles Manson si crimele sale
Tot legat de industria cinematografica gasim referinte foarte, foarte importante din acea perioada, incepand cu marele Roman Polanski, Bruce Lee si chiar… Telly Savalas!
De fapt, filmul este plin de referinte, si trebuie sa te uiti foarte atent la detalii, eventual sa te uiti de doua-trei ori la el ca sa le gasesti pe toate.
Eu nu stiam nimic despre film inainte sa-l vad, in afara de descrierea extrem de sumara de pe IMDb. Dar din moment ce am inceput sa-l urmaresc, am inceput imediat sa identific foarte multe aspecte pe care nici nu le pot enumera aici.
Este ceva foarte neobisnuit pentru stilul lui Tarantino, dar in sensul bun. Ce a reusit sa realizeze prin acest film este incredibil! Dupa ce l-am vazut, am intrat si am facut research si pe IMDb si pe Wikipedia si am ramas uluit de toate detaliile incredibile ale filmului. Bineinteles, nu putea sa nu lipseasca o farama din stilul lui Tarantino, dar asta o vedem abia pe la sfarsit intr-o situatie foarte, foarte interesanta, dar nu voi spune despre ce este vorba fiindca ar fi spoiler, dar va las pe voi sa descoperiti.
Nici actorii implicati in proiect nu sunt oarecare. Normal, e Tarantino! DiCaprio, Brad Pitt, Al Pacino si Margot Robbie sunt doar cativa pe care majoritatea ii cunoaste. Dar alte nume importante au avut roluri in acest film, precum: Emile Hirsch (pe care-l urmaresc inca din 2002 si care a facut multe filme extraordinare, pe langa cel mai cunoscut, “Into The Wild” sau cel cu care a devenit prima oara faimos, “The Girl Next Door”), Timothy Olyphant (alt super actor.. culmea, coleg de platou cu Emile Hirsch in “The Girl Next Door” dar care a avut aparitii in foarte multe filme, multe din ele foarte bune), James Remar (alt coleg de platou cu Emile Hirsch si Timothy Olyphant in “The Girl Next Door” si cu multe filme in CV. Cei mai in varsta il stiu pentru rolul din The Cotton Club), Dakota Fanning, Bruce Dern, Luke Perry (care din pacate a decedat inainte de lansarea filmului), Kurt Russell, Michael Madsen si multi altii.
Muzica folosita a fost, evident, cea a anilor 60, dar nu s-a limitat doar la aceasta, in film fiind folosita inclusiv muzica lui Ennio Morricone, un gigant care a produs printre cele mai bune coloane sonore pentru unele dintre cele mai mari filme, inclusiv pentru Once Upon a Time In The West si Once Upon a Time In America ale lui Sergio Leone, dar si pentru Frantic al lui Roman Polanski. Muzica lui Ennio Morricone este prezenta in aproape toate marile filme, incepand cu anii 60 pana in prezent. Nu se poate vorbi destul despre Ennio Morricone, asa ca voi mai spune doar ca a mai produs coloana muzicala la inca 6 filme ale lui Tarantino. Restul… este nevoie de o carte de 600 de pagini pentru a descrie creatia lui Morricone.
Acuratetea tuturor aspectelor istorice pe care le intalnim in film este de-a dreptul fascinanta! Fiecare detaliu, de la cel mai mic pana la cel mai important este reprodus perfect, iar cand nu este reprodus, este pur si simplu folosit ORIGINALUL. Este o totala nebunie (in sensul bun)!
Nu cred ca mai este cazul sa mai spun daca actorii joaca bine sau altceva ce ii mai intereseaza pe oamenii in ziua de astazi. Ce am spus aici (si ce spun criticii adevarati) cred ca este destul.
Vreau sa inchei cu un singur lucru. Ce a facut Tarantino cu ultima parte a filmului este ceva emotionant, pentru o lume intreaga, dar mai ales pentru cei de la Hollywood si cei care au trait acele vremuri la Hollywood.
O capodopera. Va fi o batalie mare intre Once Upon a Time in Hollywood si The Irishman.
