O relatie sanatoasa. Putem avea asa ceva?

Am avut multe relatii, multe iubite, multe experiente… unele urate, unele frumoase, dar din toate am invatat cate ceva. Am evoluat in timp, mi-am corectat greselile pe care le faceam in trecut, am inceput sa vad cu alti ochi relatiile, femeile si greselile pe care le facem in relatii. Dar tot nu pot spune ca am inteles cu adevarat reteta unei relatii adevarate. In primul rand pentru ca, daca as fi inteles-o, as fi fost chiar acum intr-o relatie adevarata, stabila, frumoasa, de lunga durata. Dar nu a fost asa, pentru ca mai am mult de invatat. Din ultima relatie am avut enorm de invatat, poate mai mult decat am invatat in toate relatiile combinat. Si totusi, inca mai caut raspunsuri si rezolvari legate de relatiile sanatoase, adevarate, stabile etc. Exista asa ceva?

Esther Perel, probabil cea mai importanta voce a iubirii si relatiilor in zilele noastre, psihoterapeuta si autoare tradusa in zeci de limbi si urmarita la Ted Talks de zeci de mii de ori, spune simplu: Nu exista relatie perfecta.

Insa, in acelasi timp, spune ca nu este o problema ce trebuie rezolvata, ci paradoxuri ce trebuie tratate corect si cu intelepciune. Am urmarit-o de ceva timp, si voi face un rezumat din ceea ce am inteles de la ea (mai mult puteti gasi pe internet, voi lasa la sfarsitul articolului cateva linkuri) si din ceea ce am inteles singur din relatiile pe care le-am avut.

Una din ideile sale de baza este ca relatiile, in special casatoria, erau pe vremuri bine definite, iar rolurile partenerilor era de asemenea bine definite, fiecare stia ce are de facut si ii erau incredintate anumite obligatii. Barbatii erau cei care aduceau acasa bani si protejeau familia, femeile cresteau copiii si se ocupau de treburile gospodaresti, iar infidelitatea era ceva pe care daca-l faceai, erai pedepsit ca si hotii de cai. Insa in ziua de azi, relatiile s-au schimbat enorm. Nu mai este definit clar cine trebuie sa faca ce anume, cine trebuie sa fie cum trebuie sa fie. Tot ce stim sa definim este o lista lunga cu lucrurile pe care le asteptam de la partener. Iar asta il pune pe partener intr-o situatie foarte, foarte dificila, aproape imposibila. Ne dorim ca acesta sa fie totul pentru noi, sa ne ofere tot ce avem nevoie, sa fie tot timpul langa noi, sa fie asa cum ni-l dorim, sa fie perfect. Voi oferi mai intai cazul barbatului.

Acestuia i se cere sa fie bland, iubitor, vesel, inteligent, responsabil, puternic, impunator, amuzant, frumos sau macar “frumusel”, independent, matur, copilaros etc. I se cere sa aiba grija de femeie, sa o protejeze, sa o iubeasca, sa-i faca complimente, sa o inteleaga chiar si cand face figuri, sa fie familist, sa castige bine si sa aiba o cariera stabila, sa fie extraordinar la pat, sa iubeasca animalele si copiii etc. Lista este mare, chiar daca nu tot ce am scris aici se aplica in toate cazurile, pot fi si altele pe care nu le-am prezentat. Asadar, ajungem sa cerem de la un singur om, dupa cum spune si Esther Perel, ceea ce in trecut ne oferea un intreg sat. Vrem ca omul de langa noi sa fie complet, sau cat mai aproape de ideea pe care o avem in cap, si sa indeplineasca o lista mare de asteptari. Ei bine, aceasta lista de asteptari nu doar ca-l frustreaza pe barbat, dar este nerealista si o va dezamagi si pe femeie. Bineinteles, acelasi lucru se aplica si in cazul femeilor. Sa fie frumoase, destepte, bune la pat, fidele, independente si totusi sa ne asculte, sa fie mature, sa fie amuzante, sa fie muncitoare, sa aiba timp de noi, de job, de copii, de casa etc.

Am ajuns sa avem cu totii pretentii prea mari sau prea multe pretentii de la parteneri, sa le cerem prea multe, sa-i complexam, sa incercam sa-i schimbam dupa cum ne dorim, sa-i fortam uneori sa faca lucruri pe care nu doresc sa le faca. Si apoi ne intrebam… de ce nu a mers relatia?

Cred ca ar trebui sa acceptam partenerul asa cum este, cu bune si cu rele, si sa invatam sa ne bucuram de el asa cum este si nu in ultimul rand, sa ne DEZVOLTAM impreuna. Pana la urma, iubirea si pasiunea aceea arzatoare la un moment dat fie se stinge fie nu mai are aceeasi intensitate. Insa pentru ca un cuplu sa ramana impreuna si sa se sprijine, sa isi poata fi aproape la bine si la greu mult timp, trebuie sa lucreze in echipa. Trebuie literalmente sa faca o echipa, completandu-se.

In aceeasi ordine de idei, trebuie sa fim pregatiti sa fim dezamagiti de partener, la fel cum si noi vom dezamagi partenerul la un moment dat, si sa-l putem intelege si ierta si sa mergem mai departe cu povestea noastra. Fericirea intr-un cuplu nu sta doar in iubire, ci in intelegere, in acceptare. Faptul ca esti o perioada nefericit cu cel de alaturi nu inseamna ca daca il parasesti vei gasi pe cineva cu care vei fi intotdeauna fericit(a). Nu, asta se va intampla cu oricine. Oricine te poate dezamagi, mai mult sau mai putin. Oricine te poate face la un moment dat nefericit(a). Oricine te poate rani. Si tot ce avem de facut este sa invatam sa gestionam toate aceste probleme, sau paradoxuri, pentru ca daca persoana cu care stam pentru a fi fericiti ne face nefericiti la un moment dat, acela se cheama un paradox.

O relatie este ca viata, cu suisuri si coborasuri. Vor fi multe probleme, vor fi vremuri grele, vor fi certuri, vor fi neajunsuri…. o despartire nu garanteaza cu nimic faptul ca vei scapa de ele daca iti cauti pe altcineva. Le vei avea in orice relatie. Asa este si in viata. Nu putem fugi de probleme, trebuie sa invatam sa le gestionam daca ne dorim sa fim fericiti. Altfel, vom fugi toata viata in cautarea unei fericiri permanente care nu exista. Asta este adevarul. Asa este viata si asa este si in relatii. Nu exista o fericire permanenta, nu exista o pasiune sau o iubire permanenta. Ele pot disparea si pot sau nu sa revina. Fericirea pana la adanci batraneti o gasesti in basme sau in filme de genul Titanic, film care s-a terminat cu moartea unuia dintre parteneri… fiindca daca ni-l arata pe Jack la 5 ani de relatie cu Rose, am fi vazut un barbat foarte frustrat si o femeie care e tot timpul cu gura pe el, si n-ar mai fi un film atat de romantic, nu? Daca filmul continua cu relatia lor peste 5 ani intr-un mod realist, ar fi devenit cel mult o comedie romantica, in care vedeam niste indivizi cum isi scot ochii cu fel si fel de cretinatati si nu-l mai aveam pe tanarul artist si pe frumoasa bogatasa, ci doi oameni foarte diferiti care se cearta mult. In fine, sa revin la idee.

Fericirea si iubirea sunt esentiale in relatie, insa exista multe alte lucruri pe care ar trebui sa le luam in considerare, iar dintre ele este dezvoltarea despre care am vorbit mai sus. Impreuna va puteti ajuta si sprijini pentru a deveni variante mai bune ale voastre. Cu critici constructive, cu sfaturi, cu ajutor direct, majoritatea defectelor pot fi depasite si putem sa-l facem pe celalalt sa se simta mai bine si sa creasca, iar facand asta vom fi mandri si atrasi din nou de el/ea. Este o continua aventura, o calatorie impreuna, plina de greutati dar si de victorii, de fericire si tristete.

Fiind intr-o relatie de mai mult timp, mai ales daca locuiti impreuna, incepe sa va vedeti defectele din ce in ce mai clar, ba chiar sa descoperiti unele de care nu aveati idee, atat la propria persoana cat mai ales la cealalta. Si astfel ne descoperim si propriile limite, propriile greseli, propriile slabiciuni, care nu doar ca ne afecteaza relatia, dar ne pot afecta si viata. Sa nu mai spun ca atunci cand locuiesti cu cineva sau esti casatorit, nu imparti doar casa, imparti totul, pana si datoriile, problemele, stresul, tragediile din familie, problemele financiare, neajunsurile, bolile, crizele existentiale, schimbarile aspectului fizic (imbatranim, ne ingrasam, etc). Cu oricine veti trece prin aceste mici aventuri. Si doar in echipa puteti sa le rezolvati. Dezvoltandu-va, sustinandu-va.

Relatiile, precum viata, nu sunt doar lapte si miere. Cand va doriti cu adevarat sa aveti o relatie cu cineva, fiti siguri ca sunteti pregatiti pentru ce va asteapta, pentru ca nu va fi tot timpul frumos, insa vor fi cu siguranta multe de castigat!

Eu am castigat enorm de pe urma relatiilor si m-am dezvoltat mult fata de ceea ce eram acum 5-7-10 ani. Se spune ca suntem rezultatul societatii in care traim, pentru ca suntem modelati dupa ea si de ea, dar mai ales de persoanele cele mai apropiate, fiindca ele au cel mai mare impact asupra noastra.

Am iubit si eu. Si am ras.. si am plans. Si am invatat.. foarte multe! Si sunt recunoscator, desi de multe ori nu imi place sa recunosc, fiind prea afectat de propriul orgoliu. Dar asta este adevarul obiectiv. Uneori o palma peste fata este mai sanatoasa decat un sarut pe frunte.

Multumesc tuturor care mi-ati fost alaturi! M-ati facut sa ridic miza si sa ma dezvolt. 🙂

 

Articole si clipuri care m-au influentat in scrierea acestor ganduri, si pe care vi le recomand:

 

https://www.newyorker.com/culture/the-new-yorker-interview/love-is-not-a-permanent-state-of-enthusiasm-an-interview-with-esther-perel?fbclid=IwAR3bPDeoiNkjGKzWJjd_GxWMNdzxKMBvPwQOXkWwzkbYBZsAoglhzyelbqA

Din pacate, erau mai multe clipuri si articole pe care le-am devorat acum ceva vreme, dar nu mi le mai amintesc. Oricum, recomand foarte mult tot ce gasiti cu Esther.

Si, un articol in limba romana scris de Nadia Gorduza, fondator Id Therapy Bespoke Treatment Center. Medic, psihoterapeut și business coach, singurul psihoterapeut din România specializat atât în Terapia de Cuplu prin metoda Gottman, cât și în Terapie prin Realitate Virtuală pentru Fobii și Adicții.  https://psychologies.ro/anchete-si-dosar/care-este-scopul-real-al-unei-casatorii-2170006

 

 

Leave a Reply